Cabinetul Boc s-a jucat, duminică, vreme de cinci ore de-a remanierea, în prezenţa tătucului Băsescu. Apoi s-a plictisit şi a decis că mai vrea o întîlnire la Snagov peste trei luni. Dacă nu din alte motive, măcar pentru a-i face pe proştii cei mulţi să simtă cu adevărat ce înseamnă să te poţi juca în voie în fostul palat al dictatorului, cu mesele întinse şi încărcate în timp ce ei, proştii cei mulţi, vor fi simţit, în sfîrşit, adevăratul gust al puterii celor puţini, al lacrimilor şi al înfometării.
Cică cele trei luni ar fi perioada de graţie pentru ca nenea şi tanti care conduc ministerele să-şi bage minţile în cap şi să mai renunţe la o parte din consilieri şi tot felul de alţi funcţionari pentru care s-au inventat locuri în schemă. Dar dacă acele locuri s-au inventat, iar oamenii au prestat o activitate retribuită, nu înseamnă că, de fapt, acea muncă e necesară? Şi dacă, totuşi, nu e necesară, ce se va întîmpla cu piloşii?
Grea misie pentru şefii de ministere. Pentru că, pe de o parte, nu poţi să nesocoteşti la infinit, aşa, pe faţă, ordinele date de ochii lumii de vremelnicul locatar al Cotrocenilor, pe de altă parte, piloşii rămîn la fel de piloşi. Şi-atunci ce să faci cu ei?
Nimic mai simplu. Peste două luni şi trei săptămîni, tovarăşul Boc dă dispoziţie ca miniştrii să se rotească între ei, eventual pe criterii de duşmănii personale. Aşa, pentru fiecare ministru devine simplu să taie în carne vie.
Ce se întîmplă, totuşi, cu piloşii care sub nici o formă nu pot fi lăsaţi fără lefuri grase în schimbul tăierii de frunze la cîini? La fel de simplu: se înfiinţează o agenţie, societate română cu capital integral de stat etc, a cărei necesitate majoră tocmai a fost descoperită. Iar numărul de posturi va fi egal cu cel al piloşilor.
Se afișează postările cu eticheta ministru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ministru. Afișați toate postările
luni, 21 iunie 2010
miercuri, 11 martie 2009
Ţaţa Cati, sau (in)culta noastra cea de toate zilele
Nu pot decit sa cred ca cineva doreste cu tot dinadinsul sa distruga si bruma de invatamint romanesc ce mai exista. Altfel nu ar fi pus-o pe Cati, zisa si Abramburica, sa conduca destinele viitorului acestei tari.
Poate ca par vorbe mari, dar daca nu elevii si studentii de azi reprezinta viitorul tarii, atunci cine ? De aceea spun ca viitorul Romaniei sta in miinile ecaterinei andronescu. Da, cu litere mici, pentru ca asa vor scrie in curind si putinii stiutori de carte ce-i vom mai avea, daca « reformele » continua in stilul impus de chimista fruntasa a PSD. Care chimista, e o tzatza.
O tzatza interesata de naiba stie ce, dar in nici un caz de educatia tinerilor. Altfel cum poate fi explicat faptul ca a scos din programa scolara a doua limba straina. Si a desfiintat scolile de arte si meserii ca si cum nu vom mai avea nevoie niciodata de brutari, zidari, timplari sau strungari.
In schimb introduce religia ca materie obligatorie in scoli, inca de la clasa I-a. Nu e rau sa invete copiii despre Dumnezeu si despre patimile pruncului Iisus. Cum nu e rau nici sa aiba respect fata de cele sfinte. De-aici pina la respect fata de semeni si pretuirea binelui e doar un pas.
Problema, din punctul meu de vedere, e alta. Daca un copil provine dintr-o familie ateista, sau e destul de mare ca sa poata decide singur, iar religia nu intra in sfera preocuparilor sale, de ce sa fie obligat sa invete aceasta materie ? Libertatea religioasa e garantata prin lege la noi tara ! Ca si optiunile. Ori, din nou nu e cazul. Pentru ca tzatza cati obliga tot neamul sa invete religia ortodoxa. Dovada? Insasi declaratia ei in care afirma ca s-a consultat cu Patriarhia Romana. Iar declaratia este intarita de cea a purtatorului de cuvint al Patriarhiei care, asa cum arata ziaristii de la Gindul, spune ca „Menţinerea orei de religie la liceu nu reprezintă doar poziţia Patriarhiei Române ci a tututor cultelor oficiale din România…”.
De cind naiba o fi devenit Biserica Ortodoxa Romana portavocea tuturor cultelor oficiale din Romania? De ce as crede ca un preot catolic, un pastor sau un predicator ar fi de acord ca enoriasii sai sa aiba religie ortodoxa la scoala si alta in afara ei? Si cum ar fi posibil acest lucru? Sau, poate ca, fara sa ne fi consultat, „doamna” ministru al Educatiei a adoptat modelul propus de mine chiar pe forumul ziarului Gindul. Iata cum ziceam eu ca ar trebui sa se intimple, daca tot e musai sa invete religie tot scolarul.
„Pai daca toate cultele sint de parere ca religia trebuie musai studiata (eventual chiar si de catre elevii atei cu parinti atei), de ce s-o fi sfatuit tanti Cati Abramburica doar cu mult prea fericitul Daniel? Si de ce o fi materie obligatorie doar religia ortodoxa? Adica cea catolica, mozaica, mahomedana, a mormonilor, a bahailor, a martorilor lui Iehova, a prezbiterienilor si a celorlalte culte oficial recunoscute si acceptate in Romania, de ce sa nu fie obligatorii?
Si pentru ca nu putem sa facem toata programa doar cu religie, cred ca cel mai bine ar fi ca in fiecare sala de clasa, la ora de religie, sa vina cite un preot, un pastor, un predicator si ce-or mai fi existand, eventual si cate un calugar, iar fiecare sa predea (in exact acelasi timp cu toti colegii sai), "stilul" lui de credinta”.
Si uite-asa ne intoarcem pur si simplu la Turnul Babel, nu? Si la civilizatia acelor vremuri.
Poate ca par vorbe mari, dar daca nu elevii si studentii de azi reprezinta viitorul tarii, atunci cine ? De aceea spun ca viitorul Romaniei sta in miinile ecaterinei andronescu. Da, cu litere mici, pentru ca asa vor scrie in curind si putinii stiutori de carte ce-i vom mai avea, daca « reformele » continua in stilul impus de chimista fruntasa a PSD. Care chimista, e o tzatza.
O tzatza interesata de naiba stie ce, dar in nici un caz de educatia tinerilor. Altfel cum poate fi explicat faptul ca a scos din programa scolara a doua limba straina. Si a desfiintat scolile de arte si meserii ca si cum nu vom mai avea nevoie niciodata de brutari, zidari, timplari sau strungari.
In schimb introduce religia ca materie obligatorie in scoli, inca de la clasa I-a. Nu e rau sa invete copiii despre Dumnezeu si despre patimile pruncului Iisus. Cum nu e rau nici sa aiba respect fata de cele sfinte. De-aici pina la respect fata de semeni si pretuirea binelui e doar un pas.
Problema, din punctul meu de vedere, e alta. Daca un copil provine dintr-o familie ateista, sau e destul de mare ca sa poata decide singur, iar religia nu intra in sfera preocuparilor sale, de ce sa fie obligat sa invete aceasta materie ? Libertatea religioasa e garantata prin lege la noi tara ! Ca si optiunile. Ori, din nou nu e cazul. Pentru ca tzatza cati obliga tot neamul sa invete religia ortodoxa. Dovada? Insasi declaratia ei in care afirma ca s-a consultat cu Patriarhia Romana. Iar declaratia este intarita de cea a purtatorului de cuvint al Patriarhiei care, asa cum arata ziaristii de la Gindul, spune ca „Menţinerea orei de religie la liceu nu reprezintă doar poziţia Patriarhiei Române ci a tututor cultelor oficiale din România…”.
De cind naiba o fi devenit Biserica Ortodoxa Romana portavocea tuturor cultelor oficiale din Romania? De ce as crede ca un preot catolic, un pastor sau un predicator ar fi de acord ca enoriasii sai sa aiba religie ortodoxa la scoala si alta in afara ei? Si cum ar fi posibil acest lucru? Sau, poate ca, fara sa ne fi consultat, „doamna” ministru al Educatiei a adoptat modelul propus de mine chiar pe forumul ziarului Gindul. Iata cum ziceam eu ca ar trebui sa se intimple, daca tot e musai sa invete religie tot scolarul.
„Pai daca toate cultele sint de parere ca religia trebuie musai studiata (eventual chiar si de catre elevii atei cu parinti atei), de ce s-o fi sfatuit tanti Cati Abramburica doar cu mult prea fericitul Daniel? Si de ce o fi materie obligatorie doar religia ortodoxa? Adica cea catolica, mozaica, mahomedana, a mormonilor, a bahailor, a martorilor lui Iehova, a prezbiterienilor si a celorlalte culte oficial recunoscute si acceptate in Romania, de ce sa nu fie obligatorii?
Si pentru ca nu putem sa facem toata programa doar cu religie, cred ca cel mai bine ar fi ca in fiecare sala de clasa, la ora de religie, sa vina cite un preot, un pastor, un predicator si ce-or mai fi existand, eventual si cate un calugar, iar fiecare sa predea (in exact acelasi timp cu toti colegii sai), "stilul" lui de credinta”.
Si uite-asa ne intoarcem pur si simplu la Turnul Babel, nu? Si la civilizatia acelor vremuri.
luni, 22 decembrie 2008
Avem Guvern, avem valoare
Iata si 22.
Adio agentii guvernamentale cu salarii astronomice! Adio tot felul de sporuri si facilitati pentru bugetarii de lux! Adio achizitii de masini si mobilier pentru demnitari!
Cam asa a sunat, in esenta, discursul premierului desemnat, cand a venit sa prezinte programul de guvernare in Parlament.
Cu numai o ora inainte Emil Boc a fost contrazis, poate fara voie, de secretarul Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea. De la aceeasi tribuna, Zgonea a vorbit despre sumele forfetare ce urmeaza a fi acordate parlamentarilor. E drept ca nu a spus la ce nivel vor ajunge acestea, dar se stie ca reglementarea potrivit careia fiecare va primi bani in functie de circumscriptia unde a fost ales trebuie modificata. Pentru ca nu exista destule circumscriptii in Bucuresti, Zgonea spune ca legea aflata acum in vigoare este inaplicabila.
La fel de inoperabile ar putea sa devina, cum stim din experientele traite, multe alte legi, ordonante, decizii, reglementari etc.
Si tot din experiente stim ca aceste incalcari vor fi dezavuate si criticate, in cele mai multe cazuri, fara efect.
Dar, pentru inceput, Boc a facut apel la sentiment.
“Sunt aici - a spus Emilut de la tribuna Parlamentului -, pentru a va cere increderea nu numai pentru a forma un guvern, ci pentru a da stabilitate tarii intr-un moment dificil. Un moment in care efectele crizei s-au manifestat puternic si in Romania, iar din luna octombrie a acestui an veniturile la bugetul de stat scad cu zece procente in fiecare luna”.
Cum o fi aflat Boc abia acum despre criza economica si despre scaderea incasarilor la buget e alta poveste.
Grija lui adevarata, daca mai are vreuna, este sa afle cati si, eventual, care dintre parlamentarii apartinand Coalitiei a introdus bila neagra in urna.
Ca sa stie cum sa se poarte cu acestia odata devenit premier cu drepturi depline.
Cat despre bani… Nu numai ca se pot inventa oricand noi taxe si impozite sau legi, dar, asa cum a anuntat tocmai Emil Boc in timpul negocierilor pentru formarea majoriatii, Uniunea Europeana abia asteapta sa ne dea peste 30 de miliarde de euro.
Adio agentii guvernamentale cu salarii astronomice! Adio tot felul de sporuri si facilitati pentru bugetarii de lux! Adio achizitii de masini si mobilier pentru demnitari!
Cam asa a sunat, in esenta, discursul premierului desemnat, cand a venit sa prezinte programul de guvernare in Parlament.
Cu numai o ora inainte Emil Boc a fost contrazis, poate fara voie, de secretarul Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea. De la aceeasi tribuna, Zgonea a vorbit despre sumele forfetare ce urmeaza a fi acordate parlamentarilor. E drept ca nu a spus la ce nivel vor ajunge acestea, dar se stie ca reglementarea potrivit careia fiecare va primi bani in functie de circumscriptia unde a fost ales trebuie modificata. Pentru ca nu exista destule circumscriptii in Bucuresti, Zgonea spune ca legea aflata acum in vigoare este inaplicabila.
La fel de inoperabile ar putea sa devina, cum stim din experientele traite, multe alte legi, ordonante, decizii, reglementari etc.
Si tot din experiente stim ca aceste incalcari vor fi dezavuate si criticate, in cele mai multe cazuri, fara efect.
Dar, pentru inceput, Boc a facut apel la sentiment.
“Sunt aici - a spus Emilut de la tribuna Parlamentului -, pentru a va cere increderea nu numai pentru a forma un guvern, ci pentru a da stabilitate tarii intr-un moment dificil. Un moment in care efectele crizei s-au manifestat puternic si in Romania, iar din luna octombrie a acestui an veniturile la bugetul de stat scad cu zece procente in fiecare luna”.
Cum o fi aflat Boc abia acum despre criza economica si despre scaderea incasarilor la buget e alta poveste.
Grija lui adevarata, daca mai are vreuna, este sa afle cati si, eventual, care dintre parlamentarii apartinand Coalitiei a introdus bila neagra in urna.
Ca sa stie cum sa se poarte cu acestia odata devenit premier cu drepturi depline.
Cat despre bani… Nu numai ca se pot inventa oricand noi taxe si impozite sau legi, dar, asa cum a anuntat tocmai Emil Boc in timpul negocierilor pentru formarea majoriatii, Uniunea Europeana abia asteapta sa ne dea peste 30 de miliarde de euro.
miercuri, 17 decembrie 2008
Roata norocului
Si daca tot am devenit editorialist, de ce sa nu-l pun si pe cel de azi, nu? ca asa fac directorii executivi D).
O viata intreaga a parut setat pe noroc. Nascut in satul Petrileni din Bihor, a devenit mandria neamului in 1981 cand si-a luat diploma de inginer. Pana in ’90 norocul a fost mereu prezent la datorie. A urcat pe scara sociala, treapta cu treapta, pana la functia de director comercial.
Nici pe urma n-a dus-o rau. Cu un simt de orientare mai mult decat dezvoltat, in decembrie ’89 a devenit presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale Stei, iar doi ani mai tarziu era vicepresedintele filialei judetene Bihor a CFSN.
Cu un an inainte, in Duminica Orbului, a fost ales deputat de Bihor pe listele FSN si a devenit membru in Comisia de Aparare. Pe 14 februarie 1992 a renuntat, oficial, la politica. Altfel nu ar fi putut sa devina prefect de Bihor. A ramas in functie pana in 1993, cand a fost numit director general al Directiei Vamale Oradea.
Gurile rele zic ca, desi avea o avere considerabila inca de pe vremea cand era prefect (pe-atunci nu se “inventasera” declaratiile de avere si de interese), ca director de vama a devenit mai mult decat bogat.
Si daca tot a scapat de grijile materiale pentru toata viata, s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si vada si orgoliul ceva mai implinit.
La fel ca alti colegi, a dezertat din FSN si a pus bazele filialei locale a Partidului Democrat, organizatia de Bihor, unde a devenit presedinte.
Visele de marire se implineau vazand cu ochii. In ’96 a fost ales senator si a devenit membru al Comisiei pentru privatizare si administrarea activelor statului, dar si al celei pentru administatie publica si amenajarea teritoriului.
Tot n-a fost de-ajuns. In perioada 1997 - 2000, a detinut rolul de secretar general al Partidului Democrat, timp in care a absolvit si Colegiul National de Aparare.
Perioada care l-a propulsat cu adevarat a fost cea in care a indeplinit rolul de sef al campaniei electorale a lui Traian Basescu. 21 decembrie 2004 l-a prins in functia de consilier prezidential pe probleme de aparare, securitate si siguranta nationala, fiind, totodata, si seful Departamentului Securitatii Nationale din Cadrul Administratiei Prezidentiale.
Dupa mai putin de un an a urcat o noua treapta sociala. A devenit ministru de Interne.
Acesta a fost maximul de glorie pe care l-a atins. Desi a fost functia pe care a pastrat-o cel mai mult (2005 - 2007), n-a facut nici o branza din aceasta pozitie. Oricum, nu din cauza asta si-a pierdut fotoliul. Ci din cauza divortului dintre PD si PNL.
Care PD a devenit PD-L si in vara acestui an l-a desemnat pe marele om drept candidat la rangul de primar al Capitalei. Dar n-a fost sa fie. Bucurestenii nu l-au vrut si pace.
N-a contat. Era in gratiile sefului statului, deci a candidat si la alegerile parlamentare. Si sustinerea partidului s-a dovedit benefica…
Dar norocul n-a mai vrut sa tina cu el. Pe 17 decembrie, in anul Domnului 2008, acelasi sef al statului i-a dat papucii si a zis ca nu mai e nici un loc de ministru disponibil pentru Vasile Blaga.
O viata intreaga a parut setat pe noroc. Nascut in satul Petrileni din Bihor, a devenit mandria neamului in 1981 cand si-a luat diploma de inginer. Pana in ’90 norocul a fost mereu prezent la datorie. A urcat pe scara sociala, treapta cu treapta, pana la functia de director comercial.
Nici pe urma n-a dus-o rau. Cu un simt de orientare mai mult decat dezvoltat, in decembrie ’89 a devenit presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale Stei, iar doi ani mai tarziu era vicepresedintele filialei judetene Bihor a CFSN.
Cu un an inainte, in Duminica Orbului, a fost ales deputat de Bihor pe listele FSN si a devenit membru in Comisia de Aparare. Pe 14 februarie 1992 a renuntat, oficial, la politica. Altfel nu ar fi putut sa devina prefect de Bihor. A ramas in functie pana in 1993, cand a fost numit director general al Directiei Vamale Oradea.
Gurile rele zic ca, desi avea o avere considerabila inca de pe vremea cand era prefect (pe-atunci nu se “inventasera” declaratiile de avere si de interese), ca director de vama a devenit mai mult decat bogat.
Si daca tot a scapat de grijile materiale pentru toata viata, s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si vada si orgoliul ceva mai implinit.
La fel ca alti colegi, a dezertat din FSN si a pus bazele filialei locale a Partidului Democrat, organizatia de Bihor, unde a devenit presedinte.
Visele de marire se implineau vazand cu ochii. In ’96 a fost ales senator si a devenit membru al Comisiei pentru privatizare si administrarea activelor statului, dar si al celei pentru administatie publica si amenajarea teritoriului.
Tot n-a fost de-ajuns. In perioada 1997 - 2000, a detinut rolul de secretar general al Partidului Democrat, timp in care a absolvit si Colegiul National de Aparare.
Perioada care l-a propulsat cu adevarat a fost cea in care a indeplinit rolul de sef al campaniei electorale a lui Traian Basescu. 21 decembrie 2004 l-a prins in functia de consilier prezidential pe probleme de aparare, securitate si siguranta nationala, fiind, totodata, si seful Departamentului Securitatii Nationale din Cadrul Administratiei Prezidentiale.
Dupa mai putin de un an a urcat o noua treapta sociala. A devenit ministru de Interne.
Acesta a fost maximul de glorie pe care l-a atins. Desi a fost functia pe care a pastrat-o cel mai mult (2005 - 2007), n-a facut nici o branza din aceasta pozitie. Oricum, nu din cauza asta si-a pierdut fotoliul. Ci din cauza divortului dintre PD si PNL.
Care PD a devenit PD-L si in vara acestui an l-a desemnat pe marele om drept candidat la rangul de primar al Capitalei. Dar n-a fost sa fie. Bucurestenii nu l-au vrut si pace.
N-a contat. Era in gratiile sefului statului, deci a candidat si la alegerile parlamentare. Si sustinerea partidului s-a dovedit benefica…
Dar norocul n-a mai vrut sa tina cu el. Pe 17 decembrie, in anul Domnului 2008, acelasi sef al statului i-a dat papucii si a zis ca nu mai e nici un loc de ministru disponibil pentru Vasile Blaga.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
