Soluţie miraculoasă

Cabinetul Boc s-a jucat, duminică, vreme de cinci ore de-a remanierea, în prezenţa tătucului Băsescu. Apoi s-a plictisit şi a decis că mai vrea o întîlnire la Snagov peste trei luni. Dacă nu din alte motive, măcar pentru a-i face pe proştii cei mulţi să simtă cu adevărat ce înseamnă să te poţi juca în voie în fostul palat al dictatorului, cu mesele întinse şi încărcate în timp ce ei, proştii cei mulţi, vor fi simţit, în sfîrşit, adevăratul gust al puterii celor puţini, al lacrimilor şi al înfometării.

Cică cele trei luni ar fi perioada de graţie pentru ca nenea şi tanti care conduc ministerele să-şi bage minţile în cap şi să mai renunţe la o parte din consilieri şi tot felul de alţi funcţionari pentru care s-au inventat locuri în schemă. Dar dacă acele locuri s-au inventat, iar oamenii au prestat o activitate retribuită, nu înseamnă că, de fapt, acea muncă e necesară? Şi dacă, totuşi, nu e necesară, ce se va întîmpla cu piloşii?

Grea misie pentru şefii de ministere. Pentru că, pe de o parte, nu poţi să nesocoteşti la infinit, aşa, pe faţă, ordinele date de ochii lumii de vremelnicul locatar al Cotrocenilor, pe de altă parte, piloşii rămîn la fel de piloşi. Şi-atunci ce să faci cu ei?
Nimic mai simplu. Peste două luni şi trei săptămîni, tovarăşul Boc dă dispoziţie ca miniştrii să se rotească între ei, eventual pe criterii de duşmănii personale. Aşa, pentru fiecare ministru devine simplu să taie în carne vie.

Ce se întîmplă, totuşi, cu piloşii care sub nici o formă nu pot fi lăsaţi fără lefuri grase în schimbul tăierii de frunze la cîini? La fel de simplu: se înfiinţează o agenţie, societate română cu capital integral de stat etc, a cărei necesitate majoră tocmai a fost descoperită. Iar numărul de posturi va fi egal cu cel al piloşilor.

"Angajeaza-ti bodyguard!"

"E belea mare!", mi-a spus proprietarul casei in care stau, inca de la prima ora. Ma si miram ca ma suna atat de dimineata. Ma rog, dimineata pentru standadele lui. Pentru ca, fie vorba intre noi, era trecut de 9.00, iar eu ma grabeam sa termin de gatit ca sa am timp si de dush inainte de a pleca la serviciu. (Serviciu, e un fel de a spune, dar asta e alta poveste).
"Hait Imi spune sa-mi caut gazda", imi zic in mintea mea. Dar vocea rosteste suav ingrijorat:
-Ce s-a-ntimplat?
-Mi-a spart cineva azi-noapte geamul de la portiera masinii, am venit la Sectia 21 sa fac reclamatie si acum astia imi spun ca nu pot sa-mi dea dovada, numar de inregistrare, ceva... acolo, ca registrul e la sefu'.
"Ce naiba sa caute un registru cu numere de evidenta la SEFU'", ma gindesc, cind astea stau de cind lumea la ofiterul de serviciu sau la secretara"?
Il intreb si pe el, pe proprietar. Habar n-are, dar stie clar ca politistul caruia i-a dat plingerea i-a spus ca abia a doua zi poate sa vina dupa dovada.
-Si eu pina atunci ce fac? Nu am garaj, ca de-aia mi-au si spart-o, nu pot nici sa merg la asigurari, nici sa circul cu ea... ca sa nu mai zic ca nu stiu cum pot sa-l conving pe unul de la Circulatie, daca ma opreste, ca uite-asa stau lucrurile si eu primesc dovada abia miine. Dar ce fac cu masina? La noapte stau si o pazesc?
-Angajeaza-ti body-gurad! a venit scurt raspunsul domnului politist.

...
P.S. Pentru ca traim intr-o tara asa cum e, pina la urma, un telefon dat "unde trebuie", a rezolvat problema pe loc.