Incurcate sint caile financiare ale politicii carpatine. Ca sa nu zica nimeni ca vorbesc sa ma aflu in treaba, am sa aduc la lumina schimbarea de conducere a Loteriei Romane : PD-L-istul Gheorghe Benea i-a luat locul PC-istei (fosta PUR-ista), Liliana Minca (fosta Ghervasuc).
In regula si aveti dreptate. Stirea nu e tocmai hot, pentru ca decizia Consiliului de Administratie a fost luata pe 16 februarie 2009, adica ieri si pusa in aplicare pe 17, adica azi.
Spre norocul meu responsabilii cu actualizarea site-ului Loteriei sint mai putin prompti decit ziaristii. Astfel, inca am avut ocazia sa-i copiez Lilianei Minca si CV-ul si declaratia de avere, dar si un act aditional incheiat cu acelasi Consiliu de Adiminstratie dupa instalarea guvernului Boc. De ce conteaza asta ? « Doar » pentru ca din ultimul inscris mentionat reiese ca pe Loteria Romana SA, recte unitate bugetara 100%, o doare in dos(ul usii) de deciziile premierului. Degeaba a zis Boc pe 23 decembrie 2008, dupa scandalul provocat de Berceanu prin demiterea concomitenta a 24 de directori, ca salariile sefilor de agentii etc se vor plafona la 48 de milioane. Din ianuarie 2009, dupa diminuarea salariului, Ghervasuc Minca avea de incasat lunar 66.910.000 de lei vechi. E drept ca impozabili. Si la fel de drept e ca prim -ministrul s-a ferit din rasputeri sa spuna daca cele 48 de milioane « acordate » inseamna venit brut sau net.
Dar, in fond, nu pentru asta m-am apucat sa scriu despre cei doi. Prima intrebare la care nu reusesc sa gasesc un raspuns clar si la obiect este : de ce a fost schimbata madame Ghervasuc ? (Nu-mi iese si pace sa-i spun Minca). Sau ma rog, revocata, cum au botezat cei de la Loterie demiterea. Sa fie Benea mai tare in sforarii si scos bani din piatra seaca ? Sa conteze ca vine de la Cluj ? Altfel ce mi-e PC-ul, care e parte a asa-zisei Aliante, ce mi-e PD-L -ul? Bani pentru campanie si nu numai tot trebuie sa vina.
Si a doua intrebare, generata de aceeasi decizie : de ce se cuvine ca Liliana Ghervasuc sa primeasca salarii compensatorii ? Postul nu i-a fost desfiintat, deci nu vorbim despre restructurare… Si oare pe ce criterii se vor calcula sumele ce urmeaza a-i fi acordate drept despagubire ? Si daca nu-si gaseste un alt post de director, fosta muncitoare practicanta, secretara si asistenta personala a fostului general Victor Athanasie Stanculescu la firma Balli, se va inscrie la Oficiul Fortelor de Munca pentru a primi ajutor de somaj ? Ca mai are pina face virsta de pensionare…
Ori poate se muta cu arme si bagaje in fieful sotului ei, Ion Minca, intrat de dragul ei in PC, dar mare afacerist de Mangalia. Si daca tot se muta acolo, se va apuca Liliana de afaceri la vedere ? Nu de alta, dar daca e sa crezi ce scrie presa si, mai ales, sa pui temei pe plingerea penala facuta de un fost partener de afaceri impotriva Lilianei Ghervasuc, femeia chiar e talentata.
Si ma mai intreb ceva : o fi dat procurorul curs plingerii respective ? Si daca da, care o fi solutia in dosar ?
Dar la fel de talentat e si Gheorghe Benea. Trestie politica si cu dotat cu o « busola » ce pare sa nu dea gres niciodata, Benea, a dovedit in timp ca stie sa faca parte la toata lumea, dar cel mai bine stie sa-si faca parte siesi. In prezent mebru al PD-L, filiala Cluj, zice presa ca prin 2004 ar fi pus pe butuci Combinatul de Celuloza din Dej. De ce l-o fi luat mai apoi omul de afaceri Stefan Vuza (care a facut investitii atit de mari acolo incit prin 2005 mai multi oameni au ars de vii din cauza instalatiilor defecte) e o alta nedumerire.
Dar asta deja nu mai era problema lui Ghoerghe Benea. Intre timp el a devenit presedinte - director al Metalurgica Transilvania SA Aiud. Adica tot o intreprindere de stat, ca si Combinatul cit a fost el acolo, ca si Loteria Romana. Si deh, parca unde e mai bine decit la stat, cita vreme statul, chiar de nu muncesti, tot te plateste ? Chiar de te plateste cu bani mai putini, tot sint mai multi decit se cistiga la patron.
Ca o data la patru ani (sau ceva mai des in ultima perioada) trebuie sa-ti arati si tu recunostinta ? Asta-i alta poveste… Dar, oricum, nu dai de la tine.
Se afișează postările cu eticheta politica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta politica. Afișați toate postările
marți, 17 februarie 2009
duminică, 18 ianuarie 2009
Ultimul editorial din 2008
Si daca tot m-am intors (nu cu fata la perete, stati linistiti), iata si ultimul editorial pe care l-am scris pentru Politica Tv si n-am mai apucat sa-l postez.
Incurca-i drace! (sau trei ceasuri rele)
“Legea e lege si trebuie aplicata!”, a tunat unul dintre liderii de sindicat din Invatamant, in timpul intalnirii de marti cu ministrul Ecaterina Andronescu.
Intalnirea a fost convocata chiar de ministru, speriata, pesemne, de protestele cu care au amenintat cadrele didactice in ultima perioada. Evident, principala tema de discutie a constituit-o legea promulgata anul trecut de Presedinte, prin care salariile profesorilor urma sa fie majorate cu 50% de la inceputul acestui an.
Degeaba s-a opus Tariceanu pe vremea aia si a spus raspicat ca nu sunt bani. Promisiunile electorale erau mult mai importante, iar Cati, care stia mai bine decat multi altii cate gauri negre exista la Educatie nu a ezitatat sa iasa la bataie:”Daca actualul Guvern nu este in stare sa creasca salariile profesorilor, sa lase locul altora mai capabili”, spunea ea in octombrie 2008. Iata ca visul i s-a implinit. Acum mai trebuie doar sa demonstreze ca este capabila. Sa scoata bani din piatra seaca.
Pentru ca, asa cum stim cu totii, criza economica e profunda. Iar bani nu sunt. A anuntat asta, oficial, chiar premierul Boc, inca din ziua in care s-a instalat la Palatul Victoria. Interesant e ca abia atunci a aflat prim - ministrul (si odata cu el intregul Cabinet) ca banii promisi cu atata larghete in campanie nu exista. Iar printre primele reduceri de cheltuieli anuntate s-au aflat exact salariile profesorilor.
“Pentru ca nu avem de unde”, a spus Boc. “In plus, profesorii universitari, au salarii uriase”, a adaugat, marti, Ecaterina, “uitand” ca pana mai ieri se afla la catedra si se plangea tocmai de faptul ca acesti profesori nu sunt platiti pe masura muncii lor. Si daca in timpul negocierii cu sindicatele tot a venit vorba despre calitatea si volumul muncii prestate de dascali, Androneasca a mai dat o dovada de creativitate: “vom introduce un nou sistem de evaluare al profesorilor, pentru ca e prea mare numarul celor incompetenti”.
Iar sindicalistii - profesori au protestat si nu prea. Adica, in timp ce unii au zis ca e bine sa mai aiba loc noi discutii si negocieri (poate uita primarul, poate moare magarul…), altii dimpotriva. Au zis ca e lege si, drept urmare, banii trebuie dati.
Evident, dupa mai bine de trei ore de discutii, nervi si negocieri, intalnirea s-a terminat in coada de peste.
Doar ca la plecare, nemultumitii au amenintat cu instanta. Iar precedentul demonstreaza ca in astfel de situatii, de fiecare data au castig de cauza cei care cer bani. Pentru ca au legea de partea lor. Asta nu inseamna ca ii si primesc.
De-aici pana la scandaluri de tradare chiar intre sindicalisti nu mai e decat un pas.
Cine castiga? Ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu. Ea stie ca atata timp cat prostimea se cearta are timp sa-si vada linistita de “reforme”.
Incurca-i drace! (sau trei ceasuri rele)
“Legea e lege si trebuie aplicata!”, a tunat unul dintre liderii de sindicat din Invatamant, in timpul intalnirii de marti cu ministrul Ecaterina Andronescu.
Intalnirea a fost convocata chiar de ministru, speriata, pesemne, de protestele cu care au amenintat cadrele didactice in ultima perioada. Evident, principala tema de discutie a constituit-o legea promulgata anul trecut de Presedinte, prin care salariile profesorilor urma sa fie majorate cu 50% de la inceputul acestui an.
Degeaba s-a opus Tariceanu pe vremea aia si a spus raspicat ca nu sunt bani. Promisiunile electorale erau mult mai importante, iar Cati, care stia mai bine decat multi altii cate gauri negre exista la Educatie nu a ezitatat sa iasa la bataie:”Daca actualul Guvern nu este in stare sa creasca salariile profesorilor, sa lase locul altora mai capabili”, spunea ea in octombrie 2008. Iata ca visul i s-a implinit. Acum mai trebuie doar sa demonstreze ca este capabila. Sa scoata bani din piatra seaca.
Pentru ca, asa cum stim cu totii, criza economica e profunda. Iar bani nu sunt. A anuntat asta, oficial, chiar premierul Boc, inca din ziua in care s-a instalat la Palatul Victoria. Interesant e ca abia atunci a aflat prim - ministrul (si odata cu el intregul Cabinet) ca banii promisi cu atata larghete in campanie nu exista. Iar printre primele reduceri de cheltuieli anuntate s-au aflat exact salariile profesorilor.
“Pentru ca nu avem de unde”, a spus Boc. “In plus, profesorii universitari, au salarii uriase”, a adaugat, marti, Ecaterina, “uitand” ca pana mai ieri se afla la catedra si se plangea tocmai de faptul ca acesti profesori nu sunt platiti pe masura muncii lor. Si daca in timpul negocierii cu sindicatele tot a venit vorba despre calitatea si volumul muncii prestate de dascali, Androneasca a mai dat o dovada de creativitate: “vom introduce un nou sistem de evaluare al profesorilor, pentru ca e prea mare numarul celor incompetenti”.
Iar sindicalistii - profesori au protestat si nu prea. Adica, in timp ce unii au zis ca e bine sa mai aiba loc noi discutii si negocieri (poate uita primarul, poate moare magarul…), altii dimpotriva. Au zis ca e lege si, drept urmare, banii trebuie dati.
Evident, dupa mai bine de trei ore de discutii, nervi si negocieri, intalnirea s-a terminat in coada de peste.
Doar ca la plecare, nemultumitii au amenintat cu instanta. Iar precedentul demonstreaza ca in astfel de situatii, de fiecare data au castig de cauza cei care cer bani. Pentru ca au legea de partea lor. Asta nu inseamna ca ii si primesc.
De-aici pana la scandaluri de tradare chiar intre sindicalisti nu mai e decat un pas.
Cine castiga? Ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu. Ea stie ca atata timp cat prostimea se cearta are timp sa-si vada linistita de “reforme”.
sâmbătă, 20 decembrie 2008
Surprize surprinzatoare
Inca unul... Sper sa va placa :)
Pentru cei care inca nu au aflat, Romania va avea un premier venit de pe alta planeta. Sau cel putin de pe alt continent. Altfel nu se explica surpriza pe care Emil Boc a incercat-o vineri, la intalnirea cu reprezentantii patronatelor si ai sindicatelor.
“Am aflat faptul ca astazi sunt situatii in care nu se platesc alocatiile pentru copii, pensile si salariile din diverse sectoare bugetare, pentru ca este o lipsa de resurse in Trezorerie”, a declarat premierul lui Basescu.
Unde o fi fost el in ultimele luni, luni in care criza economica a facut ravagii in intreaga lume? Cum se face ca pana acum “habar nu avea” ca milioane de romani nu mai au un loc de munca din cauza ca zilnic sunt cateva sute de firme care dau faliment, ca nu exista saptamana fara proteste de strada a sute de reprezentanti ai unui sector bugetar?
Unde o fi fost Emil Boc in toata aceasta vreme de n-a aflat realitatile inconjuratoare? Ori, poate, sefia PD - L, lupta pentru putere si naveta permanenta intre Cluj si Bucuresti nu i-au mai dat ragaz sa afle pe ce lume traieste?
Ar fi bine de stiut, daca lucrurile stau asa, cu ce argumente l-a convins seful de la Cotroceni sa accepte postul refuzat de Stolojan. I-o fi promis o prima grasa de instalare, al 13 - lea salariu si bonus special de Craciun? Sau - daca ne gandim la toate promisiunile de natura fiscala facute de Boc in ultima vreme -, cel mai probabil Traian Basescu i-a jurat pe Biblie, Coran si Talmud ca aduce un camion cu bani de-acasa, pentru ca cel mai scund dintre ministri sa-I imparta in stanga si-n dreapta, dupa pofta inimii si pe masura promisiunilor facute.
Putin probabil ca Presedintele sa-i fi facut ultima dintre promisiuni. Nu de alta, dar la sfarsitul intalnirii, Emil Boc le-a dat o veste proasta liderilor de sindicat si ai patronatelor: promisiunile nu au cum sa fie respectate.”Dupa ce vom ajunge la Palatul Victoria, odata ce vedem situatia reala a vistieriei tarii, vom analiza situatia si vom lua deciziile cele mai bune pentru a raspunde nevoilor romanilor si pentru a tine cont de contextul crizei econimice”.
Cum nimeni nu ar putea sa rezolve toate gaurile negre din economia romaneasca, cel mai probabil Emil Boc nu va da vina pe lipsa de sustinere a Marinarului, nici pe propria incompetenta, ci pe greaua mostenire lasata de Guvernul Tariceanu.
Pentru cei care inca nu au aflat, Romania va avea un premier venit de pe alta planeta. Sau cel putin de pe alt continent. Altfel nu se explica surpriza pe care Emil Boc a incercat-o vineri, la intalnirea cu reprezentantii patronatelor si ai sindicatelor.
“Am aflat faptul ca astazi sunt situatii in care nu se platesc alocatiile pentru copii, pensile si salariile din diverse sectoare bugetare, pentru ca este o lipsa de resurse in Trezorerie”, a declarat premierul lui Basescu.
Unde o fi fost el in ultimele luni, luni in care criza economica a facut ravagii in intreaga lume? Cum se face ca pana acum “habar nu avea” ca milioane de romani nu mai au un loc de munca din cauza ca zilnic sunt cateva sute de firme care dau faliment, ca nu exista saptamana fara proteste de strada a sute de reprezentanti ai unui sector bugetar?
Unde o fi fost Emil Boc in toata aceasta vreme de n-a aflat realitatile inconjuratoare? Ori, poate, sefia PD - L, lupta pentru putere si naveta permanenta intre Cluj si Bucuresti nu i-au mai dat ragaz sa afle pe ce lume traieste?
Ar fi bine de stiut, daca lucrurile stau asa, cu ce argumente l-a convins seful de la Cotroceni sa accepte postul refuzat de Stolojan. I-o fi promis o prima grasa de instalare, al 13 - lea salariu si bonus special de Craciun? Sau - daca ne gandim la toate promisiunile de natura fiscala facute de Boc in ultima vreme -, cel mai probabil Traian Basescu i-a jurat pe Biblie, Coran si Talmud ca aduce un camion cu bani de-acasa, pentru ca cel mai scund dintre ministri sa-I imparta in stanga si-n dreapta, dupa pofta inimii si pe masura promisiunilor facute.
Putin probabil ca Presedintele sa-i fi facut ultima dintre promisiuni. Nu de alta, dar la sfarsitul intalnirii, Emil Boc le-a dat o veste proasta liderilor de sindicat si ai patronatelor: promisiunile nu au cum sa fie respectate.”Dupa ce vom ajunge la Palatul Victoria, odata ce vedem situatia reala a vistieriei tarii, vom analiza situatia si vom lua deciziile cele mai bune pentru a raspunde nevoilor romanilor si pentru a tine cont de contextul crizei econimice”.
Cum nimeni nu ar putea sa rezolve toate gaurile negre din economia romaneasca, cel mai probabil Emil Boc nu va da vina pe lipsa de sustinere a Marinarului, nici pe propria incompetenta, ci pe greaua mostenire lasata de Guvernul Tariceanu.
miercuri, 17 decembrie 2008
Roata norocului
Si daca tot am devenit editorialist, de ce sa nu-l pun si pe cel de azi, nu? ca asa fac directorii executivi D).
O viata intreaga a parut setat pe noroc. Nascut in satul Petrileni din Bihor, a devenit mandria neamului in 1981 cand si-a luat diploma de inginer. Pana in ’90 norocul a fost mereu prezent la datorie. A urcat pe scara sociala, treapta cu treapta, pana la functia de director comercial.
Nici pe urma n-a dus-o rau. Cu un simt de orientare mai mult decat dezvoltat, in decembrie ’89 a devenit presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale Stei, iar doi ani mai tarziu era vicepresedintele filialei judetene Bihor a CFSN.
Cu un an inainte, in Duminica Orbului, a fost ales deputat de Bihor pe listele FSN si a devenit membru in Comisia de Aparare. Pe 14 februarie 1992 a renuntat, oficial, la politica. Altfel nu ar fi putut sa devina prefect de Bihor. A ramas in functie pana in 1993, cand a fost numit director general al Directiei Vamale Oradea.
Gurile rele zic ca, desi avea o avere considerabila inca de pe vremea cand era prefect (pe-atunci nu se “inventasera” declaratiile de avere si de interese), ca director de vama a devenit mai mult decat bogat.
Si daca tot a scapat de grijile materiale pentru toata viata, s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si vada si orgoliul ceva mai implinit.
La fel ca alti colegi, a dezertat din FSN si a pus bazele filialei locale a Partidului Democrat, organizatia de Bihor, unde a devenit presedinte.
Visele de marire se implineau vazand cu ochii. In ’96 a fost ales senator si a devenit membru al Comisiei pentru privatizare si administrarea activelor statului, dar si al celei pentru administatie publica si amenajarea teritoriului.
Tot n-a fost de-ajuns. In perioada 1997 - 2000, a detinut rolul de secretar general al Partidului Democrat, timp in care a absolvit si Colegiul National de Aparare.
Perioada care l-a propulsat cu adevarat a fost cea in care a indeplinit rolul de sef al campaniei electorale a lui Traian Basescu. 21 decembrie 2004 l-a prins in functia de consilier prezidential pe probleme de aparare, securitate si siguranta nationala, fiind, totodata, si seful Departamentului Securitatii Nationale din Cadrul Administratiei Prezidentiale.
Dupa mai putin de un an a urcat o noua treapta sociala. A devenit ministru de Interne.
Acesta a fost maximul de glorie pe care l-a atins. Desi a fost functia pe care a pastrat-o cel mai mult (2005 - 2007), n-a facut nici o branza din aceasta pozitie. Oricum, nu din cauza asta si-a pierdut fotoliul. Ci din cauza divortului dintre PD si PNL.
Care PD a devenit PD-L si in vara acestui an l-a desemnat pe marele om drept candidat la rangul de primar al Capitalei. Dar n-a fost sa fie. Bucurestenii nu l-au vrut si pace.
N-a contat. Era in gratiile sefului statului, deci a candidat si la alegerile parlamentare. Si sustinerea partidului s-a dovedit benefica…
Dar norocul n-a mai vrut sa tina cu el. Pe 17 decembrie, in anul Domnului 2008, acelasi sef al statului i-a dat papucii si a zis ca nu mai e nici un loc de ministru disponibil pentru Vasile Blaga.
O viata intreaga a parut setat pe noroc. Nascut in satul Petrileni din Bihor, a devenit mandria neamului in 1981 cand si-a luat diploma de inginer. Pana in ’90 norocul a fost mereu prezent la datorie. A urcat pe scara sociala, treapta cu treapta, pana la functia de director comercial.
Nici pe urma n-a dus-o rau. Cu un simt de orientare mai mult decat dezvoltat, in decembrie ’89 a devenit presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale Stei, iar doi ani mai tarziu era vicepresedintele filialei judetene Bihor a CFSN.
Cu un an inainte, in Duminica Orbului, a fost ales deputat de Bihor pe listele FSN si a devenit membru in Comisia de Aparare. Pe 14 februarie 1992 a renuntat, oficial, la politica. Altfel nu ar fi putut sa devina prefect de Bihor. A ramas in functie pana in 1993, cand a fost numit director general al Directiei Vamale Oradea.
Gurile rele zic ca, desi avea o avere considerabila inca de pe vremea cand era prefect (pe-atunci nu se “inventasera” declaratiile de avere si de interese), ca director de vama a devenit mai mult decat bogat.
Si daca tot a scapat de grijile materiale pentru toata viata, s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si vada si orgoliul ceva mai implinit.
La fel ca alti colegi, a dezertat din FSN si a pus bazele filialei locale a Partidului Democrat, organizatia de Bihor, unde a devenit presedinte.
Visele de marire se implineau vazand cu ochii. In ’96 a fost ales senator si a devenit membru al Comisiei pentru privatizare si administrarea activelor statului, dar si al celei pentru administatie publica si amenajarea teritoriului.
Tot n-a fost de-ajuns. In perioada 1997 - 2000, a detinut rolul de secretar general al Partidului Democrat, timp in care a absolvit si Colegiul National de Aparare.
Perioada care l-a propulsat cu adevarat a fost cea in care a indeplinit rolul de sef al campaniei electorale a lui Traian Basescu. 21 decembrie 2004 l-a prins in functia de consilier prezidential pe probleme de aparare, securitate si siguranta nationala, fiind, totodata, si seful Departamentului Securitatii Nationale din Cadrul Administratiei Prezidentiale.
Dupa mai putin de un an a urcat o noua treapta sociala. A devenit ministru de Interne.
Acesta a fost maximul de glorie pe care l-a atins. Desi a fost functia pe care a pastrat-o cel mai mult (2005 - 2007), n-a facut nici o branza din aceasta pozitie. Oricum, nu din cauza asta si-a pierdut fotoliul. Ci din cauza divortului dintre PD si PNL.
Care PD a devenit PD-L si in vara acestui an l-a desemnat pe marele om drept candidat la rangul de primar al Capitalei. Dar n-a fost sa fie. Bucurestenii nu l-au vrut si pace.
N-a contat. Era in gratiile sefului statului, deci a candidat si la alegerile parlamentare. Si sustinerea partidului s-a dovedit benefica…
Dar norocul n-a mai vrut sa tina cu el. Pe 17 decembrie, in anul Domnului 2008, acelasi sef al statului i-a dat papucii si a zis ca nu mai e nici un loc de ministru disponibil pentru Vasile Blaga.
Adevarat a-nviat!
Fu editorialul meu de ieri, scris pentru Politica TV.
Da, nu vine Pastele, ci Craciunul. Si totusi, se poate spune, fara teama prea mare de a gresi, “Adevarat a-nviat”. Prin coalitia “Parteneriat pentru Romania” a-nviat FSN-ul, care era format pe bazele fostului PCR si din care s-au desprins, mai apoi, PSD si PD - L. Si daca ar fi sa cred in fantome, as zice ca s-a-ncarnat si Ceausescu. In Emil Boc.
Imi amintesc ca in urma cu exact 19 ani Impuscatul striga de la balconul Comitetului Central (devenit sediul Senatului si ulterior al MIRA):”Va mai dau o suta de lei la salariu”. El macar avea de unde, ca tara scapase de orice fel de datorie externa.
Astazi, Emil Boc, promite la fel. In numele partidului portocaliu si al celui rosu, da asigurari ca face salariul minim pe economie de 600 de lei. Adica da cu 60 de lei in plus. Nu se stie de unde.
Mai promite ca pana in 2012 acelasi salariu minim va ajunge la 500 de euro pe luna. Nici asta nu se stie de unde.
Nu de alta, dar, pe de alta parte, premierul lui Basescu promite scaderea taxelor si a impozitelor. De unde va gasi el bani, daca isi respecta aceasta promisiune, pentru toate majorarile anuntate?
Ca PIB-ul nu se construieste de la sine. Iar programe care sa includa locuri de munca si astfel sa creasca productia ca sa avem ce vinde, ori alte solutii aducatoare de bani n-am auzit sa fi promis.
A, e pregatita Uniunea Europeana sa ne dea 31 de miliarde de euro?
Atentie! Deja Romania plateste penalitati pentru ca a luat bani de la mama UE si nu a fost in stare sa-i cheltuie. In plus, afurisita asta de Comunitate are obiceiuri proaste. Nu da nici un sfant fara sa-i spui clar cum vei cheltui banii, in cat timp si ce beneficii aduce cheltuiala cu pricina.
Si daca tot vorbim despre UE, poate ar trebui amintit ca pe 10 decembrie, cand Traian Basescu l-a desemnat prim - ministru pe Theodor Stolojan, Parlamentul European ne transmitea un averisment sever: nu au voie sa creasca salariile, cheltuielile bugetare trebuie reduse sub 1% din PIB, iar imprumuturi pentru Romaniase vor acorda numai in conditii speciale.
Deci, daca Uniunea zice “pas” la bani, inseamna ca Emil Boc, la fel ca si Ceausescu, resuseste sa se descurce cu resursele interne.
Concluzia?
Adevarat a-nviat!
Da, nu vine Pastele, ci Craciunul. Si totusi, se poate spune, fara teama prea mare de a gresi, “Adevarat a-nviat”. Prin coalitia “Parteneriat pentru Romania” a-nviat FSN-ul, care era format pe bazele fostului PCR si din care s-au desprins, mai apoi, PSD si PD - L. Si daca ar fi sa cred in fantome, as zice ca s-a-ncarnat si Ceausescu. In Emil Boc.
Imi amintesc ca in urma cu exact 19 ani Impuscatul striga de la balconul Comitetului Central (devenit sediul Senatului si ulterior al MIRA):”Va mai dau o suta de lei la salariu”. El macar avea de unde, ca tara scapase de orice fel de datorie externa.
Astazi, Emil Boc, promite la fel. In numele partidului portocaliu si al celui rosu, da asigurari ca face salariul minim pe economie de 600 de lei. Adica da cu 60 de lei in plus. Nu se stie de unde.
Mai promite ca pana in 2012 acelasi salariu minim va ajunge la 500 de euro pe luna. Nici asta nu se stie de unde.
Nu de alta, dar, pe de alta parte, premierul lui Basescu promite scaderea taxelor si a impozitelor. De unde va gasi el bani, daca isi respecta aceasta promisiune, pentru toate majorarile anuntate?
Ca PIB-ul nu se construieste de la sine. Iar programe care sa includa locuri de munca si astfel sa creasca productia ca sa avem ce vinde, ori alte solutii aducatoare de bani n-am auzit sa fi promis.
A, e pregatita Uniunea Europeana sa ne dea 31 de miliarde de euro?
Atentie! Deja Romania plateste penalitati pentru ca a luat bani de la mama UE si nu a fost in stare sa-i cheltuie. In plus, afurisita asta de Comunitate are obiceiuri proaste. Nu da nici un sfant fara sa-i spui clar cum vei cheltui banii, in cat timp si ce beneficii aduce cheltuiala cu pricina.
Si daca tot vorbim despre UE, poate ar trebui amintit ca pe 10 decembrie, cand Traian Basescu l-a desemnat prim - ministru pe Theodor Stolojan, Parlamentul European ne transmitea un averisment sever: nu au voie sa creasca salariile, cheltuielile bugetare trebuie reduse sub 1% din PIB, iar imprumuturi pentru Romaniase vor acorda numai in conditii speciale.
Deci, daca Uniunea zice “pas” la bani, inseamna ca Emil Boc, la fel ca si Ceausescu, resuseste sa se descurce cu resursele interne.
Concluzia?
Adevarat a-nviat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
