Cîndva, demult, am fost fericită. Pentru că m-ai primit în viaţa ta. Pentru că îmi permiteai să te iubesc. Ştii cît de mult a însemnat asta?
Acum... nu mai eşti. Ai plecat fără veste spre o destinaţie necunoscută. Şi m-ai lăsat în inima pustiului. Acelaşi pustiu din care m-ai scos în urmă cu numai două luni.
Ba nu. Nu-i acelaşi. Pe acela îl cunoşteam. Eram deja familiarizată cu el. Pentru că eram împreună de ani întregi. Zi de zi, clipă de clipă. Şi mă resemnasem demult. Eram sigură că acolo voi rămîne pe veci. Că există lucruri care mie îmi sînt interzise. Lucruri care pentru mine vor rămîne doar la stadiul de dorinţă. O dorinţă care în timp a devenit tînjire, dar dacă acolo, undeva, scria că eu nu am dreptul...
Sau, poate, atunci, ca şi alte dăţi şi, la fel ca acum, era blestemul pe care mama l-a aruncat asupra mea cînd aveam doar şase ani? Pe vremea aia, într-o seară, cu lacrimi în ochi, mama a îngenuncheat spre soare-răsare, s-a închinat şi a zis aşa: „Fata mamii, SĂ NU AI PARTE niciodată de nimic din ce îţi doreşti!”:
Dar tu ai apărut. Şi mi-ai dăruit o lume magică. Doar prin faptul că mi-ai îngăduit să te iubesc. A fost mult mai mult decît am îndraznit să sper vreodată.
De aceea, pentru cele două luni, îţi mulţumesc, Cris!
Se afișează postările cu eticheta jocuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jocuri. Afișați toate postările
marți, 2 martie 2010
joi, 28 mai 2009
Să schilodim limba română cu ajutorul presei
„A greşi e omeneşte. A persevera în greşeala este diabolic”, spunea un mare înţelept. Pe la noi, jurnaliştii nu par să ştie nimic despre asta. Cum par să nu ştie nici limba română, deşi este condiţie esenţială pentru exercitarea acestei profesii.
N-am să mă refer acum la PRO TV, unde exprimări de genul :”a făcut mişto de …”, sau :”i-a tras-o lui…”, au intrat, din păcate, în firescul postului, ci la unii colegi (pentru că, vreau - nu vreau, indivizii ăştia sunt colegi cu mine) care „au pretenţii”.
Spre exemplu, săptămîna trecută Realitatea TV a dedicat o zi întreagă greşelilor de exprimare comise de către politicieni. Asta nu a împiedicat-o pe Emma Zeicescu să anunţe că după pauză publicitară „vom vorbi despre alţi politicieni care au greşit cînd vine vorba despre… limba română”. Cum rămîne cu acordul? Nu de alta, dar forma corectă ar fi fost, ca să dau numai o varianta posibilă, :”Politicieni care au greşit atunci cînd a fost vorba despre exprimare în limba română”.
Invitată în aceeaşi emisiune, Lia Olguţa Vasilescu, fost om de bază în PRM şi „absolvent cu medie foarte mare al Literelor la facultate de stat”, după cum a informat ea însăşi, a dat cu bîta-n baltă de cel puţin două ori: „lucru pe care nu-l ştiu nici profesori de limba română universitari”, dar şi atunci cînd s-a referit la preţuri, despre care a susţinut că „trebuie să se ieftinească”.
Variante corecte:”profesori universitari de limba română”; preţurile scad sau cresc, nu sunt ieftine şi scumpe.
Cu topica a avut probleme şi unul dintre invitaţii de astăzi ai Realităţii TV, gazetar de meserie. Invitat să vorbească la „România se usucă” despre seceta care ne paşte în acest an, ziaristul, al cărui nume nu l-am reţinut (scuze!) s-a lansat într-o ditirambă la adresa Guvernului, care ”ştia că o s-avem secetă încă din luna ianuarie…”. Nu. N-o să avem secetă din luna ianuarie, dar, ce-i drept, Guvernul era avertizat, deci ştia din luna ianuarie că o să avem secetă.
Şi dacă tot am zis că este diabolic să perseverezi în greşeală, cred că asta vine de la grija nesfîrşită pe care le-o poartă ziariştii oamenilor. Altfel decît prin marea grijă e greu de explicat avalanşa de ştiri şi materiale realizate pe tema legii de salarizare unică, iar, mai nou, pe tema pensiei unice. Deci, indiferent dacă este vorba despre salariu sau pensie, ACESTEA urmează să fie unice. În nici un caz legea. Asta nu-i împiedică pe Emma Zeicescu, Ioana Molla, Cosmin Prelipceanu (de altfel, printre aşi în materie de bîlbe şi greşeli de exprimare), sau Cristina Ţopescu să spună, chiar în mod repetat, „legea unică a salarizării”. Chiar trebuie să explic diferenţa?
P.S. Sînt doar cîteva exemple despre felul în care angajaţii din mass media românească (mi-e jenă, totuşi, să le spun în continuare ziarişti, chiar dacă astfel de greşeli nu sunt în fruntea listei) sunt în stare să mutileze limba lor maternă. În schimb, nu pregetă niciodată să facă haz nelimitat pe tema „perlelor” de la tezele de limba română, de exemplu. Păi dacă elevii ăia învaţă exprimarea de la ei…
N-am să mă refer acum la PRO TV, unde exprimări de genul :”a făcut mişto de …”, sau :”i-a tras-o lui…”, au intrat, din păcate, în firescul postului, ci la unii colegi (pentru că, vreau - nu vreau, indivizii ăştia sunt colegi cu mine) care „au pretenţii”.
Spre exemplu, săptămîna trecută Realitatea TV a dedicat o zi întreagă greşelilor de exprimare comise de către politicieni. Asta nu a împiedicat-o pe Emma Zeicescu să anunţe că după pauză publicitară „vom vorbi despre alţi politicieni care au greşit cînd vine vorba despre… limba română”. Cum rămîne cu acordul? Nu de alta, dar forma corectă ar fi fost, ca să dau numai o varianta posibilă, :”Politicieni care au greşit atunci cînd a fost vorba despre exprimare în limba română”.
Invitată în aceeaşi emisiune, Lia Olguţa Vasilescu, fost om de bază în PRM şi „absolvent cu medie foarte mare al Literelor la facultate de stat”, după cum a informat ea însăşi, a dat cu bîta-n baltă de cel puţin două ori: „lucru pe care nu-l ştiu nici profesori de limba română universitari”, dar şi atunci cînd s-a referit la preţuri, despre care a susţinut că „trebuie să se ieftinească”.
Variante corecte:”profesori universitari de limba română”; preţurile scad sau cresc, nu sunt ieftine şi scumpe.
Cu topica a avut probleme şi unul dintre invitaţii de astăzi ai Realităţii TV, gazetar de meserie. Invitat să vorbească la „România se usucă” despre seceta care ne paşte în acest an, ziaristul, al cărui nume nu l-am reţinut (scuze!) s-a lansat într-o ditirambă la adresa Guvernului, care ”ştia că o s-avem secetă încă din luna ianuarie…”. Nu. N-o să avem secetă din luna ianuarie, dar, ce-i drept, Guvernul era avertizat, deci ştia din luna ianuarie că o să avem secetă.
Şi dacă tot am zis că este diabolic să perseverezi în greşeală, cred că asta vine de la grija nesfîrşită pe care le-o poartă ziariştii oamenilor. Altfel decît prin marea grijă e greu de explicat avalanşa de ştiri şi materiale realizate pe tema legii de salarizare unică, iar, mai nou, pe tema pensiei unice. Deci, indiferent dacă este vorba despre salariu sau pensie, ACESTEA urmează să fie unice. În nici un caz legea. Asta nu-i împiedică pe Emma Zeicescu, Ioana Molla, Cosmin Prelipceanu (de altfel, printre aşi în materie de bîlbe şi greşeli de exprimare), sau Cristina Ţopescu să spună, chiar în mod repetat, „legea unică a salarizării”. Chiar trebuie să explic diferenţa?
P.S. Sînt doar cîteva exemple despre felul în care angajaţii din mass media românească (mi-e jenă, totuşi, să le spun în continuare ziarişti, chiar dacă astfel de greşeli nu sunt în fruntea listei) sunt în stare să mutileze limba lor maternă. În schimb, nu pregetă niciodată să facă haz nelimitat pe tema „perlelor” de la tezele de limba română, de exemplu. Păi dacă elevii ăia învaţă exprimarea de la ei…
duminică, 22 martie 2009
Cu drag, unui anonim
Astăzi am găsit pe mail un comentariu nou pentru postul « Ţaţa Cati, sau (in)culta noastră cea de toate zilele ». Cei care au mai postat comentarii ştiu că setările blogului meu sînt facute astfel încît comentariul să apară după ce dau aprobare. Cu certitudine l-aş fi publicat şi pe cel de azi, chiar daca este foarte virulent. Mai precis, este un veritabil atac la persoană. Dacă respectivul comentariu nu se regăseşte aici, asta se întîmplă dintr-un singur motiv:limbajul folosit este sub orice critică.
Nu ştiu cum să apreciez faptul că apărătorul ţaţei cati a ales să nu-şi dezvăluie identitatea, însă, categoric, nu mă duce cu gîndul la faptul că ar avea curaj sau ar fi dispus să-şi asume responsabilitatea faptelor şi declaraţiilor sale.
Dincolo de asta, cred că este foarte important să fac cîteva precizări :
-NU mă consider buricul pămîntului;
-NU cred că ideile mele sînt singurele valabile;
-NU am pretenţia că întotdeauna am dreptate…
Dar… sînt adepta dialogului. Iar dialog, după părerea mea, înseamnă discuţii civilizate, pe ton firesc şi cu argumente. Mai mult, cred că atunci cînd există dialog pe teme care stîrnesc opinii contrare ori controversate, cu ajutorul argumentelor se poate construi. Şi chiar se pot găsi alternative mai bune.
Prin urmare, dragul meu anonim, dacă şi tu poţi să accepţi că lucrurile stau aşa, hai să stăm de vorbă.
Pînă atunci… toate bune.
Nu ştiu cum să apreciez faptul că apărătorul ţaţei cati a ales să nu-şi dezvăluie identitatea, însă, categoric, nu mă duce cu gîndul la faptul că ar avea curaj sau ar fi dispus să-şi asume responsabilitatea faptelor şi declaraţiilor sale.
Dincolo de asta, cred că este foarte important să fac cîteva precizări :
-NU mă consider buricul pămîntului;
-NU cred că ideile mele sînt singurele valabile;
-NU am pretenţia că întotdeauna am dreptate…
Dar… sînt adepta dialogului. Iar dialog, după părerea mea, înseamnă discuţii civilizate, pe ton firesc şi cu argumente. Mai mult, cred că atunci cînd există dialog pe teme care stîrnesc opinii contrare ori controversate, cu ajutorul argumentelor se poate construi. Şi chiar se pot găsi alternative mai bune.
Prin urmare, dragul meu anonim, dacă şi tu poţi să accepţi că lucrurile stau aşa, hai să stăm de vorbă.
Pînă atunci… toate bune.
vineri, 13 martie 2009
Pericol social? No way!
Un judecator din Galati a dispus cercetarea in stare de libertate a 15 tineri specializati in terorizarea intregului oras, prin violenta. Motivarea judecatorului? “Acestia nu prezinta pericol social”.
Si cum ar putea ei sa prezinte pericol social cind sint organizati in banda, duc violenta la extrem, comit fapte de ani intregi si ataca pe oricine, fara discriminare?
Dar, cum spuneam, in anul XX al celei mai originale democratii, din punct de vedere al magistratului, in ciuda unui pogon de dovezi, cei 15 nu prezinta pericol social. Sa fi fost vorba doar despre faptul ca nici judecatorul insusi, nici cineva apropiat lui nu au devenit, cel putin pina acum, victime ale bandei ? Sa fi fost amenintat acesta, eventual prin intermediari ? Sa fi contat faptul ca e vorba despre un oras mic in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea si, in atari conditii, a-i condamna, doar pe unii, iar pe cei apropiati nu, ar fi fost un semn mult prea vadit de favorizare a infractorului, iar onor magistratul ar fi ajuns el insusi sa dea cu subsemnatul ?
Oricare dintre aceste explicatii e posibila, dar nu sint singurele.
In schimb, luind « decizia corecta », acelasi magistrat a impuscat mai multi iepuri cu un singur foc. Si-a pastrat bunele relatii cu vecinii, a scapat puscaria de supraaglomerare, i-a scutit pe cetateni de plata intretinerii unor handralai apti sa-si cistige singuri existenta, iar, cel mai important, si-a pastrat sporul de risc.
Da, pentru cei care nu stiau, magistratilor li se adauga la salariu, printre multe alte sporuri si beneficii, si sporul de risc. Un spor consistent, pe care cel putin eu -oricit ma straduiesc-, nu pot sa inteleg de ce il primesc acesti magnifici magistrati.
Poate cineva sa ma ajute ?
Si cum ar putea ei sa prezinte pericol social cind sint organizati in banda, duc violenta la extrem, comit fapte de ani intregi si ataca pe oricine, fara discriminare?
Dar, cum spuneam, in anul XX al celei mai originale democratii, din punct de vedere al magistratului, in ciuda unui pogon de dovezi, cei 15 nu prezinta pericol social. Sa fi fost vorba doar despre faptul ca nici judecatorul insusi, nici cineva apropiat lui nu au devenit, cel putin pina acum, victime ale bandei ? Sa fi fost amenintat acesta, eventual prin intermediari ? Sa fi contat faptul ca e vorba despre un oras mic in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea si, in atari conditii, a-i condamna, doar pe unii, iar pe cei apropiati nu, ar fi fost un semn mult prea vadit de favorizare a infractorului, iar onor magistratul ar fi ajuns el insusi sa dea cu subsemnatul ?
Oricare dintre aceste explicatii e posibila, dar nu sint singurele.
In schimb, luind « decizia corecta », acelasi magistrat a impuscat mai multi iepuri cu un singur foc. Si-a pastrat bunele relatii cu vecinii, a scapat puscaria de supraaglomerare, i-a scutit pe cetateni de plata intretinerii unor handralai apti sa-si cistige singuri existenta, iar, cel mai important, si-a pastrat sporul de risc.
Da, pentru cei care nu stiau, magistratilor li se adauga la salariu, printre multe alte sporuri si beneficii, si sporul de risc. Un spor consistent, pe care cel putin eu -oricit ma straduiesc-, nu pot sa inteleg de ce il primesc acesti magnifici magistrati.
Poate cineva sa ma ajute ?
joi, 5 martie 2009
O viata = 1500 de lei
Ma doare mintea capului meu. Cum? Exprimarea mea lasa de dorit?! La ce va asteptati, daca, in loc sa-mi vad de ale mele, ma apuc sa citesc ce „vraji” au mai facut alesii neamului. Nu, de aceasta data n-am citit comunicatele pe care le primesc de la Camera Deputatilor, ci, ca de obicei,newsletter-ul pe care mi-l trimit zilnic prietenii de la www.avocatnet.ro. Si tot zilnic il citesc si eu. Jur ca e una dintre cele mai interesante lecturi!
Azi, bunaoara, mi-am canalizat atentia pe legile trimise la promulgare presedintelui Traian Basescu, pe 4 martie 2009, de Camera DeRutatilor. Nu, nu e greseala, cred ca sunt si altii care ii considera derutati.
Ce credeti ca am gasit la al patrulea alineat?
„Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.71/2008 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.82/2006 pentru recunoasterea meritelor personalului armatei participant la actiuni militare”.
Ta-na-na!!! „Ce-i asta?”, imi zic. Si ma apuc sa caut. Ca nici macar eu, cit sint de printesa Talida, nu stiam nimic - nimicuta despre asta. Evident, incep cu originile. Deci cu OUG 82/2006. Unde, in rezumat, zice cam asa: personalul Armatei romane, militar sau civil, care a participat la operatiunile din Afganistan si s-a ales cu vatamari corporale sau psihice merita pretuit si recompensat. Cu ce? Pai cum cu ce? Cu medalii… In plus, „poate” fi invitat la ceremoniile de comemorarea a eroilor martiri. Adica nu-i musai sa fie si ei prezenti, mai ales daca festivitatea are loc in spatiu inchis, unde, de regula, se lasa cu o masa ceva mai acatarii. Acum, na, n-o sa te apuci sa dai de mincat si de baut la tot natul! Nu ajunge ca fraierii aia au plecat sa lupte in razboaiele altora doar cu speranta ca vor aduna destui bani pentru o casa? Nu de alta, dar in tara, nici macar nu-si permit sa viseze la asta.
(Ah, ce talent am sa divaghez! Imi vine sa ma pup :D.)
Deci, in mare, cam asta era recunostinta pe care, in 2006, au gasit de cuviinta Calin Popescu Tariceanu (stiti voi, fostul premier), secretarul de stat in MapN, Corneliu Dobritoiu si ministrul muncii, Gheorghe Barbu, sa le-o arate celor ce si-au riscat viata.
Cind numarul mortilor, dar, mai ales al ranitilor grav si foarte grav a crescut, o minte luminata si-a asumat riscul de a trage semnalul de alarma. „Fratilor, ne batem joc de oamenii astia si de familiile lor!”. Imi place sa cred ca a fost vorba despre altruism si nu despre un puternic al zilei, direct interesat. Cum o fi fost, cum nu, dupa aproape doi ani, OUG 82/2006 a fost modificata printr-o noua Ordonanta de Urganta si publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 433 din 10/06/2008 .
N-am s-o redau integral, pentru ca este foarte mare. In schimb, am sa mentionez pasajele care „m-au inspirat” astazi:”
"ORDONANTA DE URGENTA
pentru recunoasterea meritelor personalului armatei participant la
actiuni militare si acordarea unor drepturi acestuia si
urmasilor celui decedat"
2. Articolul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1. - Prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza modalitatile de recunoastere a meritelor personalului armatei participant la actiuni militare, prin acordarea unor distinctii si crearea posibilitatii mentinerii in structurile Ministerului Apararii a celor care au devenit invalizi, precum si prin acordarea unor drepturi acestuia si urmasilor celui decedat."
3. La articolul 2, litera b) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"b) actiuni militare - misiunile prevazute la art. 2 lit. a)-f) din Legea nr. 42/2004 privind participarea fortelor armate la misiuni in afara teritoriului statului roman, cele pentru contracararea si limitarea efectelor actiunilor teroriste, cele de politie aeriana si de interventie cu nave, precum si alte misiuni cu potential ridicat de risc, stabilite prin ordin al ministrului apararii, desfasurate pe teritoriul statului national."
"CAPITOLUL III1
Unele drepturi ale personalului armatei participant la actiuni
militare si ale urmasilor celor decedati
Art. 82. - (1) Personalul armatei prevazut la art. 2 lit. c) si d) beneficiaza si de acordarea unei indemnizatii lunare de invaliditate, astfel:
a) pentru marii mutilati, 2,5 solde de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, sau, dupa caz, 2,5 salarii medii brute;
b) pentru gradul I de invaliditate, 2 solde de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, sau, dupa caz, 2 salarii medii brute;
c) pentru gradul II de invaliditate, 1,5 solde de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, sau, dupa caz, 1,5 salarii medii brute;
d) pentru gradul III de invaliditate, o solda de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, sau, dupa caz, un salariu mediu brut.
…………..
Art. 83. - (1) Personalul armatei ranit in cadrul actiunilor militare beneficiaza, pe langa celelalte drepturi stabilite conform legii, de o indemnizatie lunara in cuantum de 2 solde de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent sau, dupa caz, de 2 salarii medii brute.
Art. 84. - Indemnizatia prevazuta la art. 82 si 83 se stabileste dupa cum urmeaza:
a) pentru cadrele militare, in raport cu solda de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, iar in situatia in care suma este inferioara salariului mediu brut, se ia in calcul acesta din urma;
b) pentru soldatii si gradatii voluntari si personalul civil, in raport cu salariul mediu brut”.
Ooooook! Ok? Ok pe dracu! Pai ia sa cititi si voi cu atentie ce scrie in docoment; in cel mai bun caz victima urmeaza sa primeasca doua solde si jumatate, sau 2,5 salarii medii. Cit e salariul mediu? Parca opt milioane. Deci omul va primi cam 20 de milioane. De lei vechi. Sau, daca va place mai mult, 2000 de RON. Cu o conditie! Sa faca parte din categoria marilor mutilati. Adica el nu va mai fi niciodata om, dar nici n-a avut sansa sa moara. Iar pentru asta Ministerul Apararii, pentru ca asa au decis politicienii (dintre care multi nici nu stiu decit din filme cum arata un teatru de operatiuni), le da 2000 de lei pe luna. Si nu e momentul sa vorbesc despre complicatiile birocratico - spagare ce apar la evaluarea starii de sanatate. Pentru ca asta e o poveste de sine statoare si foarte urita.
Si mai exista, la art. 85 din aceeasi Lege doua articole care „imi plac” la nebunie:
„h) transferarea sau inscrierea la/in institutiile militare de invatamant a copiilor soldatilor si gradatilor voluntari, precum si ai personalului civil, in aceleasi conditii prevazute pentru copiii cadrelor militare decedate;
j) incadrarea sotului supravietuitor in randul personalului militar, in conditiile legii”.
Pai cum o fi sa-ti pierzi ce ai mai drag din cauza unei institutii, iar apoi tu, copilul sau sotia, sa mergi sa inveti sau sa lucrezi tocmai in acea institutie?
Dar, dincolo de toate astea, din moment ce Ordonanta, chiar asa cu foarte putinul pe care il ofera, a fost publicata inca de anul trecut in Monitorul Oficial, de ce o fi fost trimisa abia pe 4 martie 2009 la Presedintie pentru promulgare? Iar in caz ca Traian Basescu ii da unda verde, cind ar putea sa intre in vigoare tinind cont ca e buget de recesiune si la MapN nu au fost alocati bani in acest scop? Va fi aplicata si retroactiv? Daca da, de cind? Ca, apropo, norme de aplicare n-am vazut sa aiba…
Azi, bunaoara, mi-am canalizat atentia pe legile trimise la promulgare presedintelui Traian Basescu, pe 4 martie 2009, de Camera DeRutatilor. Nu, nu e greseala, cred ca sunt si altii care ii considera derutati.
Ce credeti ca am gasit la al patrulea alineat?
„Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.71/2008 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.82/2006 pentru recunoasterea meritelor personalului armatei participant la actiuni militare”.
Ta-na-na!!! „Ce-i asta?”, imi zic. Si ma apuc sa caut. Ca nici macar eu, cit sint de printesa Talida, nu stiam nimic - nimicuta despre asta. Evident, incep cu originile. Deci cu OUG 82/2006. Unde, in rezumat, zice cam asa: personalul Armatei romane, militar sau civil, care a participat la operatiunile din Afganistan si s-a ales cu vatamari corporale sau psihice merita pretuit si recompensat. Cu ce? Pai cum cu ce? Cu medalii… In plus, „poate” fi invitat la ceremoniile de comemorarea a eroilor martiri. Adica nu-i musai sa fie si ei prezenti, mai ales daca festivitatea are loc in spatiu inchis, unde, de regula, se lasa cu o masa ceva mai acatarii. Acum, na, n-o sa te apuci sa dai de mincat si de baut la tot natul! Nu ajunge ca fraierii aia au plecat sa lupte in razboaiele altora doar cu speranta ca vor aduna destui bani pentru o casa? Nu de alta, dar in tara, nici macar nu-si permit sa viseze la asta.
(Ah, ce talent am sa divaghez! Imi vine sa ma pup :D.)
Deci, in mare, cam asta era recunostinta pe care, in 2006, au gasit de cuviinta Calin Popescu Tariceanu (stiti voi, fostul premier), secretarul de stat in MapN, Corneliu Dobritoiu si ministrul muncii, Gheorghe Barbu, sa le-o arate celor ce si-au riscat viata.
Cind numarul mortilor, dar, mai ales al ranitilor grav si foarte grav a crescut, o minte luminata si-a asumat riscul de a trage semnalul de alarma. „Fratilor, ne batem joc de oamenii astia si de familiile lor!”. Imi place sa cred ca a fost vorba despre altruism si nu despre un puternic al zilei, direct interesat. Cum o fi fost, cum nu, dupa aproape doi ani, OUG 82/2006 a fost modificata printr-o noua Ordonanta de Urganta si publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 433 din 10/06/2008 .
N-am s-o redau integral, pentru ca este foarte mare. In schimb, am sa mentionez pasajele care „m-au inspirat” astazi:”
"ORDONANTA DE URGENTA
pentru recunoasterea meritelor personalului armatei participant la
actiuni militare si acordarea unor drepturi acestuia si
urmasilor celui decedat"
2. Articolul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1. - Prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza modalitatile de recunoastere a meritelor personalului armatei participant la actiuni militare, prin acordarea unor distinctii si crearea posibilitatii mentinerii in structurile Ministerului Apararii a celor care au devenit invalizi, precum si prin acordarea unor drepturi acestuia si urmasilor celui decedat."
3. La articolul 2, litera b) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"b) actiuni militare - misiunile prevazute la art. 2 lit. a)-f) din Legea nr. 42/2004 privind participarea fortelor armate la misiuni in afara teritoriului statului roman, cele pentru contracararea si limitarea efectelor actiunilor teroriste, cele de politie aeriana si de interventie cu nave, precum si alte misiuni cu potential ridicat de risc, stabilite prin ordin al ministrului apararii, desfasurate pe teritoriul statului national."
"CAPITOLUL III1
Unele drepturi ale personalului armatei participant la actiuni
militare si ale urmasilor celor decedati
Art. 82. - (1) Personalul armatei prevazut la art. 2 lit. c) si d) beneficiaza si de acordarea unei indemnizatii lunare de invaliditate, astfel:
a) pentru marii mutilati, 2,5 solde de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, sau, dupa caz, 2,5 salarii medii brute;
b) pentru gradul I de invaliditate, 2 solde de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, sau, dupa caz, 2 salarii medii brute;
c) pentru gradul II de invaliditate, 1,5 solde de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, sau, dupa caz, 1,5 salarii medii brute;
d) pentru gradul III de invaliditate, o solda de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, sau, dupa caz, un salariu mediu brut.
…………..
Art. 83. - (1) Personalul armatei ranit in cadrul actiunilor militare beneficiaza, pe langa celelalte drepturi stabilite conform legii, de o indemnizatie lunara in cuantum de 2 solde de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent sau, dupa caz, de 2 salarii medii brute.
Art. 84. - Indemnizatia prevazuta la art. 82 si 83 se stabileste dupa cum urmeaza:
a) pentru cadrele militare, in raport cu solda de grad si de functie, la minim, corespunzatoare gradului de sublocotenent, iar in situatia in care suma este inferioara salariului mediu brut, se ia in calcul acesta din urma;
b) pentru soldatii si gradatii voluntari si personalul civil, in raport cu salariul mediu brut”.
Ooooook! Ok? Ok pe dracu! Pai ia sa cititi si voi cu atentie ce scrie in docoment; in cel mai bun caz victima urmeaza sa primeasca doua solde si jumatate, sau 2,5 salarii medii. Cit e salariul mediu? Parca opt milioane. Deci omul va primi cam 20 de milioane. De lei vechi. Sau, daca va place mai mult, 2000 de RON. Cu o conditie! Sa faca parte din categoria marilor mutilati. Adica el nu va mai fi niciodata om, dar nici n-a avut sansa sa moara. Iar pentru asta Ministerul Apararii, pentru ca asa au decis politicienii (dintre care multi nici nu stiu decit din filme cum arata un teatru de operatiuni), le da 2000 de lei pe luna. Si nu e momentul sa vorbesc despre complicatiile birocratico - spagare ce apar la evaluarea starii de sanatate. Pentru ca asta e o poveste de sine statoare si foarte urita.
Si mai exista, la art. 85 din aceeasi Lege doua articole care „imi plac” la nebunie:
„h) transferarea sau inscrierea la/in institutiile militare de invatamant a copiilor soldatilor si gradatilor voluntari, precum si ai personalului civil, in aceleasi conditii prevazute pentru copiii cadrelor militare decedate;
j) incadrarea sotului supravietuitor in randul personalului militar, in conditiile legii”.
Pai cum o fi sa-ti pierzi ce ai mai drag din cauza unei institutii, iar apoi tu, copilul sau sotia, sa mergi sa inveti sau sa lucrezi tocmai in acea institutie?
Dar, dincolo de toate astea, din moment ce Ordonanta, chiar asa cu foarte putinul pe care il ofera, a fost publicata inca de anul trecut in Monitorul Oficial, de ce o fi fost trimisa abia pe 4 martie 2009 la Presedintie pentru promulgare? Iar in caz ca Traian Basescu ii da unda verde, cind ar putea sa intre in vigoare tinind cont ca e buget de recesiune si la MapN nu au fost alocati bani in acest scop? Va fi aplicata si retroactiv? Daca da, de cind? Ca, apropo, norme de aplicare n-am vazut sa aiba…
vineri, 27 februarie 2009
Roblogfest - probleme, ma?
Parerea mea, desi s-ar putea sa nu am dreptate, este ca oamenii care au intiat campania roblogfest s-au speriat. S-au speriat pentru ca, de la an la an, numarul inscrierilor in concurs este tot mai mare. Iar juriul este compus din oameni care au in fata un volum de munca urias. Mai ales pentru blogurile jurizate. In mod normal, ca sa poti sa dai o nota unui blog trebuie sa citesti tot ce s-a publicat pe blogul respectiv. Ori asta poate sa te epuizeze. Cinstit. Ce nu e cinstit, tot dupa umila mea parere, este faptul ca iniţiatorii au gasit de cuviinta sa indeparteze o parte dintre bloguri pe criterii cel putin necinstite. Adica le-au scos din anumite categorii asa, pur si simplu. Fara nici o verificare.
Nu sint singura care s-a confruntat cu aceasta problema, iar daca nu ma credeti si aveti timp suficient, puteti sa verificati afirmatia mea la comentariile facute pe site-ul campaniei. Am ales sa vorbesc despre ce mi s-a intimplat mie, pentru ca am argumente.
So… La inceputul saptaminii am constatat ca, desi initial blogul meu a fost nominalizat la categoriile „blog personal”, „blog de jurnalist” si „blog de politica”, dupa vreo zece zile a fost scos din categoria politica. M-am gindit ca poate cineva a verificat, a constatat ca exista si altfel de postari decit cele cu tema politica si aceasta a fost ratiunea excluderii. Doar ca, asa cum spuneam, la inceputul acestei saptamini, am avut o noua surpriza. Blogul meu a fost dat afara si din categoria „blog de jurnalist”. Ori eu SINT jurnalist!
Nedumerita, am trimis un e-mail la organizatori. Mi-a raspuns chiar Dragos Novac, directorul de campanie (multumesc inca o data). Pur si simplu raspunsul m-a siderat.
„Buna Talida,
Din pacate nu am cum sa ghicesc ca esti jurnalista si, cum pe blog nu
este nici un fel de mentiune in sensul asta, in mod natural a fost
exclus. Iar la politic, intrucat sunt o gramada de bloguri 100%
dedicate politicului, am mers pe regula 80/20, deci 50% din pacate e
insuficient. Insa imi asum vina pentru ca nu am mentionat lucrul
acesta in mod explicit, lasand loc de confuzii.
Cele bune,
Dragos”.
De ce spun ca m-a siderat? Pe blog, la profil, chiar scrie ca sint jurnalist, dar cineva ar fi trebuit sa verifice acest lucru. Iar la crearea contului nu ai cum sa faci o astfel de precizare, pentru ca nu exista o rubrica in acest sens.
Parola * Confirma parola * cel putin 6 caractere (cum aleg o parola buna?) Email * adresa curenta de email (confidentiala si protejata de spam) Prenume * Nume * Nickname * "porecla" care apare pe site, recomandam sa difere de Utilizator si Nume (ce inseamna nickname?) Website sau blog Telefon Oras Data nasterii - - ZZ-LL-AAAA Sex Cuvant antispam *
De aceea am revenit cu intrebarea daca se mai poate face ceva. Raspunsul a fost negativ, fara nici o alta explicatie.
Sa fi fost atit de complicat sa dea cineva doua clickuri pentru a readuce un blog „descalificat” in categoria potrivita? Mai curind cred ca, asa cum spuneam la inceput, membrii echipei si-au dorit sa-si usureze munca.
Sau, poate, urmeaza sa fie luate in calcul doar blogurile pe care le cunosc ei, iar restul participantilor n-au facut decit sa-si piarda vremea inscriindu-se in concurs? Nu vreau sa iau in calcul varianta unui concurs cu premianti prestabiliti…
Nu sint singura care s-a confruntat cu aceasta problema, iar daca nu ma credeti si aveti timp suficient, puteti sa verificati afirmatia mea la comentariile facute pe site-ul campaniei. Am ales sa vorbesc despre ce mi s-a intimplat mie, pentru ca am argumente.
So… La inceputul saptaminii am constatat ca, desi initial blogul meu a fost nominalizat la categoriile „blog personal”, „blog de jurnalist” si „blog de politica”, dupa vreo zece zile a fost scos din categoria politica. M-am gindit ca poate cineva a verificat, a constatat ca exista si altfel de postari decit cele cu tema politica si aceasta a fost ratiunea excluderii. Doar ca, asa cum spuneam, la inceputul acestei saptamini, am avut o noua surpriza. Blogul meu a fost dat afara si din categoria „blog de jurnalist”. Ori eu SINT jurnalist!
Nedumerita, am trimis un e-mail la organizatori. Mi-a raspuns chiar Dragos Novac, directorul de campanie (multumesc inca o data). Pur si simplu raspunsul m-a siderat.
„Buna Talida,
Din pacate nu am cum sa ghicesc ca esti jurnalista si, cum pe blog nu
este nici un fel de mentiune in sensul asta, in mod natural a fost
exclus. Iar la politic, intrucat sunt o gramada de bloguri 100%
dedicate politicului, am mers pe regula 80/20, deci 50% din pacate e
insuficient. Insa imi asum vina pentru ca nu am mentionat lucrul
acesta in mod explicit, lasand loc de confuzii.
Cele bune,
Dragos”.
De ce spun ca m-a siderat? Pe blog, la profil, chiar scrie ca sint jurnalist, dar cineva ar fi trebuit sa verifice acest lucru. Iar la crearea contului nu ai cum sa faci o astfel de precizare, pentru ca nu exista o rubrica in acest sens.
Parola * Confirma parola * cel putin 6 caractere (cum aleg o parola buna?) Email * adresa curenta de email (confidentiala si protejata de spam) Prenume * Nume * Nickname * "porecla" care apare pe site, recomandam sa difere de Utilizator si Nume (ce inseamna nickname?) Website sau blog Telefon Oras Data nasterii - - ZZ-LL-AAAA Sex Cuvant antispam *
De aceea am revenit cu intrebarea daca se mai poate face ceva. Raspunsul a fost negativ, fara nici o alta explicatie.
Sa fi fost atit de complicat sa dea cineva doua clickuri pentru a readuce un blog „descalificat” in categoria potrivita? Mai curind cred ca, asa cum spuneam la inceput, membrii echipei si-au dorit sa-si usureze munca.
Sau, poate, urmeaza sa fie luate in calcul doar blogurile pe care le cunosc ei, iar restul participantilor n-au facut decit sa-si piarda vremea inscriindu-se in concurs? Nu vreau sa iau in calcul varianta unui concurs cu premianti prestabiliti…
vineri, 20 februarie 2009
Un buget cum o fi
COMUNICAT DE PRESĂ
Deputaţii şi senatorii întruniţi în şedinţă de plen comună, au adoptat vineri, 20 februarie 2009, Legea Bugetului de Stat pe anul 2009 cu 245 de voturi pentru, 63 de voturi împotrivă şi 8 abţineri.
Da, a venit week-end-ul, iar alesii s-au gindit, cu siguranta ca exista si activitati mai interesante decit sa-si piarda vremea, de dimineata pina noaptea, prin Parlament.
Urmarea? Boc si-a impus punctul de vedere. Adica avem bugetul proiectat cica de el, dar e un buget “cum o fi”.
Ramine de vazut cite zile vor trece pina ies unii in strada sa protesteze, iar altii sa-ti dea in cap pentru a-ti lua sacosa cu pine
Deputaţii şi senatorii întruniţi în şedinţă de plen comună, au adoptat vineri, 20 februarie 2009, Legea Bugetului de Stat pe anul 2009 cu 245 de voturi pentru, 63 de voturi împotrivă şi 8 abţineri.
Da, a venit week-end-ul, iar alesii s-au gindit, cu siguranta ca exista si activitati mai interesante decit sa-si piarda vremea, de dimineata pina noaptea, prin Parlament.
Urmarea? Boc si-a impus punctul de vedere. Adica avem bugetul proiectat cica de el, dar e un buget “cum o fi”.
Ramine de vazut cite zile vor trece pina ies unii in strada sa protesteze, iar altii sa-ti dea in cap pentru a-ti lua sacosa cu pine
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
