„Supărat,/ Supărat sunt, Doamne, iară/Supărat…”. Aşa cred că trebuie să-şi fi spus în sinea lui, şi nu numai, Virgil Andreieş, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Că nu s-a mulţumit doar să gîndească asta o demonstrează luările de poziţie din ultima vreme:”Ministrul de Justiţie (Cătălin Predoiu, pentru cei neavizaţi), îşi bagă nasul în oalele noastre, deşi nu fierb pentru el şi ne ia bucăţelele cele mai bune. Unii magistraţi se fac că plouă atunci cînd dă un ordin CSM-ul, deşi noi avem pîinea şi cuţitul, am primit bani atît de puţini că nu ne-am putut plăti nici măcar facturile…”. Dar adevărata lovitură a venit odată cu legea salarizării unice. Păi cum, ei -, magistraţii adică, ei care pînă acum puteau să aibă pensii de peste de peste 300 de milioane (e oficial, nu de la mine!), să ajungă să cîştige cît un amărît de doctor, de exemplu? Cum, doctorul salvează vieţi? Adică ce, atunci cînd magistraţii îi scapă pe infractori de puşcărie şi chiar de dosarele penale, nu e tot o formă de salvare a vieţii?
Acum, ce a rămas nelămurit, cel puţin pentru mine, este dacă onor magistraţii vor primi în continuare toate beneficiile şi sporurile financiare care li se acordau pînă acum. Nu o să le enumăr pe toate, dar o parte tot trebuie aminitite: spor de detaşare; bani de chirie pentru echivalentul unui hoteld e trei stele; decontarea călătoriilor făcute în ţară şi în străinătate cu indiferent ce mijloc de transport (şi zău că se plimbă domnii magistraţi!); decontarea călătoriilor spre locuinţa natală (săptămînal, în cele mai multe cazuri); telefoane; maşini de serviciu; spor de risc!!! şi de solicitare neuropsihică… Ei asta cu solicitarea neuropsihică parcă ar mai merge, avînd în vedere că, în medie, la acest moment se află peste două milioane de dosare
http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=15541.
Ceea ce, nu-i aşa?, înseamnă că magistraţii muncesc. Şi pentru că, în ciuda tuturor vicisitudinilor, sunt altruişti, au grijă să muncească şi alţii. O dovedeşte din plin Raportul pe 2008 privind Justiţia, raport întocmit, cum era firesc, de către CSM
http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=15542.
Şi-acum vine partea „frumoasă”. Potrivit acestui raport, în 2008 România a fost condamnată la CEDO în aproape 200 de cauze, ceea ce înseamnă că se situează pe locul trei în Europa la număr de condamnări (vedeţi, cu puţină bunăvoinţă pot şi românii să ajungă pe locuri fruntaşe?! :D).
Cum s-a ajuns în această situaţie? Simplu. Pentru că judecătorii români şi-au făcut treaba de mîntuială, ori nu şi-au făcut-o deloc.
Acum, între noi fie vorba, nu prea înţeleg eu de ce îl mai plătim cu bani grei pe reprezentantul statului român, „agentul guvernamental
Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe”, sa facă act de prezenţă la procesele de la CEDO devreme ce, de fiecare dată statul romîn pierde bani grei.
Dar, aşa cum spuneam la început, asta nu-l împiedică pe preşedintele CSM să ţipe cît îl ţin bojocii şi oriunde se nimereşte, că bieţilor magistraţi li se încalcă în mod grosolan cele mai elementare drepturi.
Voi ce părere aveţi despre toate astea?
Se afișează postările cu eticheta judecatori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta judecatori. Afișați toate postările
joi, 14 mai 2009
vineri, 13 martie 2009
Pericol social? No way!
Un judecator din Galati a dispus cercetarea in stare de libertate a 15 tineri specializati in terorizarea intregului oras, prin violenta. Motivarea judecatorului? “Acestia nu prezinta pericol social”.
Si cum ar putea ei sa prezinte pericol social cind sint organizati in banda, duc violenta la extrem, comit fapte de ani intregi si ataca pe oricine, fara discriminare?
Dar, cum spuneam, in anul XX al celei mai originale democratii, din punct de vedere al magistratului, in ciuda unui pogon de dovezi, cei 15 nu prezinta pericol social. Sa fi fost vorba doar despre faptul ca nici judecatorul insusi, nici cineva apropiat lui nu au devenit, cel putin pina acum, victime ale bandei ? Sa fi fost amenintat acesta, eventual prin intermediari ? Sa fi contat faptul ca e vorba despre un oras mic in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea si, in atari conditii, a-i condamna, doar pe unii, iar pe cei apropiati nu, ar fi fost un semn mult prea vadit de favorizare a infractorului, iar onor magistratul ar fi ajuns el insusi sa dea cu subsemnatul ?
Oricare dintre aceste explicatii e posibila, dar nu sint singurele.
In schimb, luind « decizia corecta », acelasi magistrat a impuscat mai multi iepuri cu un singur foc. Si-a pastrat bunele relatii cu vecinii, a scapat puscaria de supraaglomerare, i-a scutit pe cetateni de plata intretinerii unor handralai apti sa-si cistige singuri existenta, iar, cel mai important, si-a pastrat sporul de risc.
Da, pentru cei care nu stiau, magistratilor li se adauga la salariu, printre multe alte sporuri si beneficii, si sporul de risc. Un spor consistent, pe care cel putin eu -oricit ma straduiesc-, nu pot sa inteleg de ce il primesc acesti magnifici magistrati.
Poate cineva sa ma ajute ?
Si cum ar putea ei sa prezinte pericol social cind sint organizati in banda, duc violenta la extrem, comit fapte de ani intregi si ataca pe oricine, fara discriminare?
Dar, cum spuneam, in anul XX al celei mai originale democratii, din punct de vedere al magistratului, in ciuda unui pogon de dovezi, cei 15 nu prezinta pericol social. Sa fi fost vorba doar despre faptul ca nici judecatorul insusi, nici cineva apropiat lui nu au devenit, cel putin pina acum, victime ale bandei ? Sa fi fost amenintat acesta, eventual prin intermediari ? Sa fi contat faptul ca e vorba despre un oras mic in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea si, in atari conditii, a-i condamna, doar pe unii, iar pe cei apropiati nu, ar fi fost un semn mult prea vadit de favorizare a infractorului, iar onor magistratul ar fi ajuns el insusi sa dea cu subsemnatul ?
Oricare dintre aceste explicatii e posibila, dar nu sint singurele.
In schimb, luind « decizia corecta », acelasi magistrat a impuscat mai multi iepuri cu un singur foc. Si-a pastrat bunele relatii cu vecinii, a scapat puscaria de supraaglomerare, i-a scutit pe cetateni de plata intretinerii unor handralai apti sa-si cistige singuri existenta, iar, cel mai important, si-a pastrat sporul de risc.
Da, pentru cei care nu stiau, magistratilor li se adauga la salariu, printre multe alte sporuri si beneficii, si sporul de risc. Un spor consistent, pe care cel putin eu -oricit ma straduiesc-, nu pot sa inteleg de ce il primesc acesti magnifici magistrati.
Poate cineva sa ma ajute ?
miercuri, 25 februarie 2009
Unde-i lege(a)?
Ce-i de facut?
Ce-i de facut cind afli ca magistratul Dana Grosu, de la Judecatoria sectorului 5, a pus in libertate un violator recidivist pe considerentul ca nu prezinta pericol social?
Ce-i de facut cind medicii legisti inventeaza, contra cost, tot felul de boli cu nume simandicoase pentru a-i ajuta pe infractori sa scape de puscarie?
Ce-i de facut cind magistratii dovedesc intransigenta totala si aplica pedepse maxime pentru fapte minore sau in cazul celor fara bani, dar gasesc diverse portite pentru a-i lasa in libertate pe cei care au?
Ce-i de facut cind politistii si procurorii nu sint in stare sa adune destule dovezi ca membrii clanului Preda sint infractori notorii si foarte violenti, iar din lipsa acestor dovezi respectivii sint lasati in libertate? Dar, la fel de bine, ce-i de facut cind vezi ca nici unul dintre politisti nu-si aminteste ca Bogdan Oprea, patronul de la BGS, are la activ mai multe scandaluri publice cu grad de pericol social ridicat, iar printre faptele lui "de vitejie" se afla si asmutirea unor cini ucigasi (BGS are asa ceva in dotare)asupra unor oameni nevinovati? Iar exemplul i-a fost urmat de citiva angajati care au asmutit alt ciine ucigas asupra unei femei care a refuzat sa se lase violata?
Ce-i de facut cind vezi ca politistii aresteaza doi "suspecti" pentru jaful armat, soldat cu morti, de la Brasov, dar cind ii acuza se bazeaza doar pe supozitii? Ce-i de facut cind IGP iti da comunicat ca "din cauza ineficientei manageriale in acest caz, sefului de Inspectorat i-au incetat raporturile de serviciu cu Ministerul",iar citeva ore mai tirziu acelasi sef declara public si cit se poate de serios ca si-a dat demisia de onoare. Si tot acelasi sef, adauga, in cadrul aceleiasi declaratii, ca va cere pensionarea cu incepere de la 1 martie 2009. Ce sa intelegi si ce-i de facut intr-un asemenea caz?
Ce-i de facut daca s-au gasit niste oameni cu initiativa care aduna semnaturi pentru initierea unui proiect de lege care sa prevada inchisoare pe viata pentru criminali? Adica de ce ar trebui ca cei din "clasa muncitoare", care si asa platessc o serie de taxe aberante, sa-i intretina zeci de ani cu harna si cazare pe niste nenorociti? Nu ar fi mai ieftin un glont?
Ce-i de facut cind afli ca magistratul Dana Grosu, de la Judecatoria sectorului 5, a pus in libertate un violator recidivist pe considerentul ca nu prezinta pericol social?
Ce-i de facut cind medicii legisti inventeaza, contra cost, tot felul de boli cu nume simandicoase pentru a-i ajuta pe infractori sa scape de puscarie?
Ce-i de facut cind magistratii dovedesc intransigenta totala si aplica pedepse maxime pentru fapte minore sau in cazul celor fara bani, dar gasesc diverse portite pentru a-i lasa in libertate pe cei care au?
Ce-i de facut cind politistii si procurorii nu sint in stare sa adune destule dovezi ca membrii clanului Preda sint infractori notorii si foarte violenti, iar din lipsa acestor dovezi respectivii sint lasati in libertate? Dar, la fel de bine, ce-i de facut cind vezi ca nici unul dintre politisti nu-si aminteste ca Bogdan Oprea, patronul de la BGS, are la activ mai multe scandaluri publice cu grad de pericol social ridicat, iar printre faptele lui "de vitejie" se afla si asmutirea unor cini ucigasi (BGS are asa ceva in dotare)asupra unor oameni nevinovati? Iar exemplul i-a fost urmat de citiva angajati care au asmutit alt ciine ucigas asupra unei femei care a refuzat sa se lase violata?
Ce-i de facut cind vezi ca politistii aresteaza doi "suspecti" pentru jaful armat, soldat cu morti, de la Brasov, dar cind ii acuza se bazeaza doar pe supozitii? Ce-i de facut cind IGP iti da comunicat ca "din cauza ineficientei manageriale in acest caz, sefului de Inspectorat i-au incetat raporturile de serviciu cu Ministerul",iar citeva ore mai tirziu acelasi sef declara public si cit se poate de serios ca si-a dat demisia de onoare. Si tot acelasi sef, adauga, in cadrul aceleiasi declaratii, ca va cere pensionarea cu incepere de la 1 martie 2009. Ce sa intelegi si ce-i de facut intr-un asemenea caz?
Ce-i de facut daca s-au gasit niste oameni cu initiativa care aduna semnaturi pentru initierea unui proiect de lege care sa prevada inchisoare pe viata pentru criminali? Adica de ce ar trebui ca cei din "clasa muncitoare", care si asa platessc o serie de taxe aberante, sa-i intretina zeci de ani cu harna si cazare pe niste nenorociti? Nu ar fi mai ieftin un glont?
luni, 28 aprilie 2008
Pe judecatori cine-i judeca?
Zilele trecute vorbeam cu judecatorul Adrian Neacsu despre judecatori si nemultumirile acestora. Dar, mai ales, am discutat despre puterile pe care considera ei ca trebuie sa le aiba. As zice ca a fost o discutie constructiva daca nu s-ar fi terminat in coada de peste. De ce asa? Unde ar fi trebuit sa ajungem? Ce concluzii am fi putut sa tragem? Unde este dreptatea? De partea cui? Sau, ca de obicei, e impartita?
De fapt, totul a pornit de la un comunicat trimis de SOJUST, ONG al carei presedinte este tocmai judecatorul Neacsu. In multe rinduri si cuvinte "societatea civila" reprezentata de SOJUST isi exprima indignarea fata de atitudinea autoritatilor statului care isi permit sa critice unele hotariri judecatoresti.
De fapt, in comunicat este citat partial raportul de activitate al DNA, raport in care se arata cum in unele cazuri instrumentate de catre procurorii anticoruptie magistratii au dat solutii de achitare sau de scoatere de sub urmarirea penala. In replica, probabil unii procurori (zic probabil pentru ca de aceasta data sursa nu este citata si nici judecatorul Neacsu nu m-a luminat cine face afirmatiile), deci unii procurori si-au permis sa critice sentintele si chiar sa aduca oarece contraargumente in favoarea achitarii. Mai mult sau mai putin logice, mai mult sau mai putin de bun simt.
Dar nu asta era framintarea mea. Ce voiam eu sa stiu era doar atit:in conditiile in care se stie ca uneori magistratii, fie ei si judecatori, pot fi cumparati, iar legea este interpretabila, de ce nu are nimeni dreptul sa critice o solutie data de judecatori. De ce, asa cum ma invata de bine judecatorul Neacsu, ar trebui sa mutam in Justitie perceptul biblic :"crede si nu cerceta"? Adica de ce ar trebui sa luam de buna o solutie data de judecatori numai pentru ca asa a fost ea data? Nu se stiu atitea cazuri de erori judiciare? Nu se stiu cazuri de nevinovati care au facut ani grei de puscarie si mult mai multe in care persoane stiut vinovate au ramas libere? Nu am ajuns sa fie tara noastra condamnata la CEDO tocmai din cauza unor astfel de erori?
Adrian Neacsu sustine ca in nici un caz aceste critici nu ar trebui sa fie facute de politisti sau de procurori. Dar cine, oare, stie mai bine decit ei, care au instrumentat dosarul, cum se prezinta faptele in mod real?
Mai ales ca media sau restul societatii civile pot cel mult sa comenteze, nu sa schimbe o hotarire judecatoreasca.
Si-atunci, din moment ce o hotarire definitiva si irevocabila este gresita, ce solutii mai ramin?
De fapt, totul a pornit de la un comunicat trimis de SOJUST, ONG al carei presedinte este tocmai judecatorul Neacsu. In multe rinduri si cuvinte "societatea civila" reprezentata de SOJUST isi exprima indignarea fata de atitudinea autoritatilor statului care isi permit sa critice unele hotariri judecatoresti.
De fapt, in comunicat este citat partial raportul de activitate al DNA, raport in care se arata cum in unele cazuri instrumentate de catre procurorii anticoruptie magistratii au dat solutii de achitare sau de scoatere de sub urmarirea penala. In replica, probabil unii procurori (zic probabil pentru ca de aceasta data sursa nu este citata si nici judecatorul Neacsu nu m-a luminat cine face afirmatiile), deci unii procurori si-au permis sa critice sentintele si chiar sa aduca oarece contraargumente in favoarea achitarii. Mai mult sau mai putin logice, mai mult sau mai putin de bun simt.
Dar nu asta era framintarea mea. Ce voiam eu sa stiu era doar atit:in conditiile in care se stie ca uneori magistratii, fie ei si judecatori, pot fi cumparati, iar legea este interpretabila, de ce nu are nimeni dreptul sa critice o solutie data de judecatori. De ce, asa cum ma invata de bine judecatorul Neacsu, ar trebui sa mutam in Justitie perceptul biblic :"crede si nu cerceta"? Adica de ce ar trebui sa luam de buna o solutie data de judecatori numai pentru ca asa a fost ea data? Nu se stiu atitea cazuri de erori judiciare? Nu se stiu cazuri de nevinovati care au facut ani grei de puscarie si mult mai multe in care persoane stiut vinovate au ramas libere? Nu am ajuns sa fie tara noastra condamnata la CEDO tocmai din cauza unor astfel de erori?
Adrian Neacsu sustine ca in nici un caz aceste critici nu ar trebui sa fie facute de politisti sau de procurori. Dar cine, oare, stie mai bine decit ei, care au instrumentat dosarul, cum se prezinta faptele in mod real?
Mai ales ca media sau restul societatii civile pot cel mult sa comenteze, nu sa schimbe o hotarire judecatoreasca.
Si-atunci, din moment ce o hotarire definitiva si irevocabila este gresita, ce solutii mai ramin?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
