Coaliţie? Ei aş!

Băsescu va decide abia în septembrie dacă va candida pentru un nou mandat de preşedinte al României. Cel puţin aşa a declarat duminică seara, la Realitatea TV. În caz că renunţă, zice tot el, va ieşi cu totul şi din viaţa politică. Nu de alta, dar orice „rol” ar mai putea sa primească ar fi inferior celui de şef al statului.

Calcul făcut la rece pe baza unei analize pertinente şi realiste, avînd la baza şi felul în care îl percepe poporul? Orgoliu? Şi-a „făcut suma”? Altceva? Oricum ar fi, daca declaraţia se transforma în realitate nu contează. Ce este cu adevărat important încă se vorbeşte doar pe la colţuri.

Pentru că nu există cu adevărat alternativă, iar candidatul PSD, Mircea Geoană are şanse infime să ocupe fotoliul de la Cotroceni, imediat după anunţarea rezultatelor de la prezidenţiale, România va fi, din nou, condusă, de un partid unic.

Adica DA. PSD va fi debarcat de la guvernare, iar la cîrma ţării va rămîne doar PD-L.Chit că, acelaşi actual preşedinte susţine că varianta de rezervă pentru cadidatura la Preşedinţie este Emil Boc. Vă daţi seama cîte emoţii mai au de îndurat portocaliii pînă în septembrie?

Slugi (mult) preaplecate

UE pare din ce în ce mai convinsă că naţia română este abia coborîta din copac. Şi nici nu-i de mirare cînd, de atîţia ani, cum dă Uniunea un ordin, noi ne grăbim să-l executăm. Că şi cum ne-am fi pierdut şi ultima urmă de raţiune. Că despre mîndrie sau coloană vertebrală demult nu mai poate fi vorba.

Cea mai recentă poruncă pe care o vom îndeplini întocmai şi la timp va fi aceea de a interzice cu desăvîrşire vînzarea brichetelor fantezie. Adică dacă ai o maşinuţă, pistol, sirenă sau ştiu eu ce alt fel de jucărie - brichetă, ai face bine să o introduci la categoria „piese de colecţie”.

Cine nu crede că lucrurile stau aşa poate să afle în detaliu cum stau lucrurile intrînd pe

http://www.legestart.ro/Ordin-nr-24697-din-2009-(MzMxNDQ5).htm


Aici figurează cu “detalii detaliate” ordinul autorităţilor de resort prin care este interzis ca, odată cu publicarea reglementării în Monitorul Oficial (lucru care s-a întîmplat pe 13 mai 2009), pe piaţă vor exista numai “brichete care prezintă caracteristici de siguranţă pentru copii” şi sînt interzise, cum spuneam, brichetele fantezie.

Eu nu ştiu cazuri de copii care să fi devenit victime ale focului ca urmare a faptului că s-au jucat cu bricheta, dar poate că or fi. Însă de aici şi pînă la a da o reglementare legală în care, printre altele, să fie precizat la articolul 1, punctul 10, alineatul d, că „toate informatiile de securitate (instructiuni ori avertismente sau ambele) pot fi prezentate fie sub forma de text, fie sub forma de simboluri de securitate”, iar la alineatul e, că „brichetele reincarcabile intra sub incidenta unor cerinte de securitate suplimentare, in conformitate cu clauza 6.5 din standardul ISO 9994:2006, in care se mentioneaza faptul ca fiecare bricheta reincarcabila trebuie sa fie insotita de instructiuni si avertismente specifice”, consider că e cale lungă. Cum adică să pui desene. Deja am devenit o ţară de analfabeţi? Şi-apoi, de ce e nevoie de instrucţiuni speciale în cazul brichetelor reîncărcabile. Oare nu au fost atîtea zeci de ani în care exact brichete reîncărcabile am folosit? Oare nu aşa şi-au cîştigat existenţa (din reîncărcarea brichetelor) o mulţime de oameni? Şi, zău, n-aveau nici un fel de instrucţiuni speciale!
Dar, deh, cînd ţie, autoritate română, "vajnică şi independentă" şi se pun în faţă Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 339/93 pentru controalele de conformitate cu regulile de securitate a produselor, in cazul produselor importate din tari terte, Decizia Comisiei 2009/298/CE de prelungire a validitatii Deciziei 2006/502/CE publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 81 din 27 martie 2009, zici: „Să trăiţi, am înţeles!”, şi treci la „poziţia tîrîş.

Să ne mai mirăm, în condiţiile astea că un terchea - brechea american nu răspunde în faţa legii dacă ne omoară un artist precum Teo Peter şi că atît de mulţi alţi străini ne umilesc, ne scuipă (la propriu) în faţă, ori că ajung să fie adevăraţii stăpîni în această ţărişoară?

JALE la CSM!

„Supărat,/ Supărat sunt, Doamne, iară/Supărat…”. Aşa cred că trebuie să-şi fi spus în sinea lui, şi nu numai, Virgil Andreieş, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Că nu s-a mulţumit doar să gîndească asta o demonstrează luările de poziţie din ultima vreme:”Ministrul de Justiţie (Cătălin Predoiu, pentru cei neavizaţi), îşi bagă nasul în oalele noastre, deşi nu fierb pentru el şi ne ia bucăţelele cele mai bune. Unii magistraţi se fac că plouă atunci cînd dă un ordin CSM-ul, deşi noi avem pîinea şi cuţitul, am primit bani atît de puţini că nu ne-am putut plăti nici măcar facturile…”. Dar adevărata lovitură a venit odată cu legea salarizării unice. Păi cum, ei -, magistraţii adică, ei care pînă acum puteau să aibă pensii de peste de peste 300 de milioane (e oficial, nu de la mine!), să ajungă să cîştige cît un amărît de doctor, de exemplu? Cum, doctorul salvează vieţi? Adică ce, atunci cînd magistraţii îi scapă pe infractori de puşcărie şi chiar de dosarele penale, nu e tot o formă de salvare a vieţii?

Acum, ce a rămas nelămurit, cel puţin pentru mine, este dacă onor magistraţii vor primi în continuare toate beneficiile şi sporurile financiare care li se acordau pînă acum. Nu o să le enumăr pe toate, dar o parte tot trebuie aminitite: spor de detaşare; bani de chirie pentru echivalentul unui hoteld e trei stele; decontarea călătoriilor făcute în ţară şi în străinătate cu indiferent ce mijloc de transport (şi zău că se plimbă domnii magistraţi!); decontarea călătoriilor spre locuinţa natală (săptămînal, în cele mai multe cazuri); telefoane; maşini de serviciu; spor de risc!!! şi de solicitare neuropsihică… Ei asta cu solicitarea neuropsihică parcă ar mai merge, avînd în vedere că, în medie, la acest moment se află peste două milioane de dosare
http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=15541.

Ceea ce, nu-i aşa?, înseamnă că magistraţii muncesc. Şi pentru că, în ciuda tuturor vicisitudinilor, sunt altruişti, au grijă să muncească şi alţii. O dovedeşte din plin Raportul pe 2008 privind Justiţia, raport întocmit, cum era firesc, de către CSM

http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=15542.

Şi-acum vine partea „frumoasă”. Potrivit acestui raport, în 2008 România a fost condamnată la CEDO în aproape 200 de cauze, ceea ce înseamnă că se situează pe locul trei în Europa la număr de condamnări (vedeţi, cu puţină bunăvoinţă pot şi românii să ajungă pe locuri fruntaşe?! :D).

Cum s-a ajuns în această situaţie? Simplu. Pentru că judecătorii români şi-au făcut treaba de mîntuială, ori nu şi-au făcut-o deloc.
Acum, între noi fie vorba, nu prea înţeleg eu de ce îl mai plătim cu bani grei pe reprezentantul statului român, „agentul guvernamental
Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe”, sa facă act de prezenţă la procesele de la CEDO devreme ce, de fiecare dată statul romîn pierde bani grei.

Dar, aşa cum spuneam la început, asta nu-l împiedică pe preşedintele CSM să ţipe cît îl ţin bojocii şi oriunde se nimereşte, că bieţilor magistraţi li se încalcă în mod grosolan cele mai elementare drepturi.

Voi ce părere aveţi despre toate astea?