Ţaţa Cati, sau (in)culta noastra cea de toate zilele

Nu pot decit sa cred ca cineva doreste cu tot dinadinsul sa distruga si bruma de invatamint romanesc ce mai exista. Altfel nu ar fi pus-o pe Cati, zisa si Abramburica, sa conduca destinele viitorului acestei tari.

Poate ca par vorbe mari, dar daca nu elevii si studentii de azi reprezinta viitorul tarii, atunci cine ? De aceea spun ca viitorul Romaniei sta in miinile ecaterinei andronescu. Da, cu litere mici, pentru ca asa vor scrie in curind si putinii stiutori de carte ce-i vom mai avea, daca « reformele » continua in stilul impus de chimista fruntasa a PSD. Care chimista, e o tzatza.

O tzatza interesata de naiba stie ce, dar in nici un caz de educatia tinerilor. Altfel cum poate fi explicat faptul ca a scos din programa scolara a doua limba straina. Si a desfiintat scolile de arte si meserii ca si cum nu vom mai avea nevoie niciodata de brutari, zidari, timplari sau strungari.

In schimb introduce religia ca materie obligatorie in scoli, inca de la clasa I-a. Nu e rau sa invete copiii despre Dumnezeu si despre patimile pruncului Iisus. Cum nu e rau nici sa aiba respect fata de cele sfinte. De-aici pina la respect fata de semeni si pretuirea binelui e doar un pas.

Problema, din punctul meu de vedere, e alta. Daca un copil provine dintr-o familie ateista, sau e destul de mare ca sa poata decide singur, iar religia nu intra in sfera preocuparilor sale, de ce sa fie obligat sa invete aceasta materie ? Libertatea religioasa e garantata prin lege la noi tara ! Ca si optiunile. Ori, din nou nu e cazul. Pentru ca tzatza cati obliga tot neamul sa invete religia ortodoxa. Dovada? Insasi declaratia ei in care afirma ca s-a consultat cu Patriarhia Romana. Iar declaratia este intarita de cea a purtatorului de cuvint al Patriarhiei care, asa cum arata ziaristii de la Gindul, spune ca „Menţinerea orei de religie la liceu nu reprezintă doar poziţia Patriarhiei Române ci a tututor cultelor oficiale din România…”.

De cind naiba o fi devenit Biserica Ortodoxa Romana portavocea tuturor cultelor oficiale din Romania? De ce as crede ca un preot catolic, un pastor sau un predicator ar fi de acord ca enoriasii sai sa aiba religie ortodoxa la scoala si alta in afara ei? Si cum ar fi posibil acest lucru? Sau, poate ca, fara sa ne fi consultat, „doamna” ministru al Educatiei a adoptat modelul propus de mine chiar pe forumul ziarului Gindul. Iata cum ziceam eu ca ar trebui sa se intimple, daca tot e musai sa invete religie tot scolarul.

„Pai daca toate cultele sint de parere ca religia trebuie musai studiata (eventual chiar si de catre elevii atei cu parinti atei), de ce s-o fi sfatuit tanti Cati Abramburica doar cu mult prea fericitul Daniel? Si de ce o fi materie obligatorie doar religia ortodoxa? Adica cea catolica, mozaica, mahomedana, a mormonilor, a bahailor, a martorilor lui Iehova, a prezbiterienilor si a celorlalte culte oficial recunoscute si acceptate in Romania, de ce sa nu fie obligatorii?

Si pentru ca nu putem sa facem toata programa doar cu religie, cred ca cel mai bine ar fi ca in fiecare sala de clasa, la ora de religie, sa vina cite un preot, un pastor, un predicator si ce-or mai fi existand, eventual si cate un calugar, iar fiecare sa predea (in exact acelasi timp cu toti colegii sai), "stilul" lui de credinta”.

Si uite-asa ne intoarcem pur si simplu la Turnul Babel, nu? Si la civilizatia acelor vremuri.

Ultimul editorial din 2008

Si daca tot m-am intors (nu cu fata la perete, stati linistiti), iata si ultimul editorial pe care l-am scris pentru Politica Tv si n-am mai apucat sa-l postez.

Incurca-i drace! (sau trei ceasuri rele)

“Legea e lege si trebuie aplicata!”, a tunat unul dintre liderii de sindicat din Invatamant, in timpul intalnirii de marti cu ministrul Ecaterina Andronescu.
Intalnirea a fost convocata chiar de ministru, speriata, pesemne, de protestele cu care au amenintat cadrele didactice in ultima perioada. Evident, principala tema de discutie a constituit-o legea promulgata anul trecut de Presedinte, prin care salariile profesorilor urma sa fie majorate cu 50% de la inceputul acestui an.
Degeaba s-a opus Tariceanu pe vremea aia si a spus raspicat ca nu sunt bani. Promisiunile electorale erau mult mai importante, iar Cati, care stia mai bine decat multi altii cate gauri negre exista la Educatie nu a ezitatat sa iasa la bataie:”Daca actualul Guvern nu este in stare sa creasca salariile profesorilor, sa lase locul altora mai capabili”, spunea ea in octombrie 2008. Iata ca visul i s-a implinit. Acum mai trebuie doar sa demonstreze ca este capabila. Sa scoata bani din piatra seaca.
Pentru ca, asa cum stim cu totii, criza economica e profunda. Iar bani nu sunt. A anuntat asta, oficial, chiar premierul Boc, inca din ziua in care s-a instalat la Palatul Victoria. Interesant e ca abia atunci a aflat prim - ministrul (si odata cu el intregul Cabinet) ca banii promisi cu atata larghete in campanie nu exista. Iar printre primele reduceri de cheltuieli anuntate s-au aflat exact salariile profesorilor.
“Pentru ca nu avem de unde”, a spus Boc. “In plus, profesorii universitari, au salarii uriase”, a adaugat, marti, Ecaterina, “uitand” ca pana mai ieri se afla la catedra si se plangea tocmai de faptul ca acesti profesori nu sunt platiti pe masura muncii lor. Si daca in timpul negocierii cu sindicatele tot a venit vorba despre calitatea si volumul muncii prestate de dascali, Androneasca a mai dat o dovada de creativitate: “vom introduce un nou sistem de evaluare al profesorilor, pentru ca e prea mare numarul celor incompetenti”.
Iar sindicalistii - profesori au protestat si nu prea. Adica, in timp ce unii au zis ca e bine sa mai aiba loc noi discutii si negocieri (poate uita primarul, poate moare magarul…), altii dimpotriva. Au zis ca e lege si, drept urmare, banii trebuie dati.
Evident, dupa mai bine de trei ore de discutii, nervi si negocieri, intalnirea s-a terminat in coada de peste.
Doar ca la plecare, nemultumitii au amenintat cu instanta. Iar precedentul demonstreaza ca in astfel de situatii, de fiecare data au castig de cauza cei care cer bani. Pentru ca au legea de partea lor. Asta nu inseamna ca ii si primesc.
De-aici pana la scandaluri de tradare chiar intre sindicalisti nu mai e decat un pas.
Cine castiga? Ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu. Ea stie ca atata timp cat prostimea se cearta are timp sa-si vada linistita de “reforme”.