Ok, a venit vremea sa fiu conformista si am sa raspund intrebarilor pentru bilantul de responsabilitate sociala corporatista. Ca si in anii precedenti, de opinia bloggerilor este interesata compania Selenis, care iti cere doar sa accesezi www.responsabilitatesociala.ro.
Iata si intrebarile:
. Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea in societate si de ce?
Mi-e imposibil sa nominalizez vreo companie. De ce? Spre deosebire de citeva ONG-uri, care au demonstrat ca se implica in mod real, marilor companii nu pare sa le pese daca oamenii stiu ca (si) ele desfasoara astfel de campanii. Trebuie sa fii direct interesat ca sa afli cite ceva in acest sens, dar chiar si atunci informatiile sint putine si irelevante. Ca sa nu mai amintesc ca nu se stie concret cine sint beneficiarii, cit costa aceste campanii, care e durata de desfasurare, care sint rezultatele si daca acea companie are vreun fel de facilitati sau beneficii atunci cind declara oficial ca a demarat o campanie de responsabilitate sociala.
2. In ce masura marile companii din Romania au raspuns in 2008 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?
Ce pot sa spun dupa comentariul de mai sus? Doar ca nu au raspuns asteptarilor mele si, cu certitudine, nu numai ale mele. Problema e ca cei mai multi dintre oameni nu cunosc nici macar notiunea, cu atit mai putin conceptul de responsabilitatre sociala, iar daca le vorbesti despre responsabilitate sociala corporatista, deja poti sa fii sigur ca se uita la tine ca la extraterestri.
3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in 2009?
Poate ca nu are foarte mare legatura cu anul 2008, dar consider ca prima grija sociala, mai ales in cazul unei companii mari, este sa aiba grija de angajatii proprii. Sa le pastreze locurile de munca, sa le creeze un climat de lucru optim chiar daca si respectiva companie se confrunta cu probleme, dar, in acelasi timp sa-i informeze pe salariati ca acesta este un efort facut in egala masura in interesul lor, dar si al companiei, deci are arguemente solide sa ceara un grad sporit de implicare in obtinerea de performante profesionale. De aici, deja poate sa inceapa comunciarea externa. Nu in ultimul rind ar conta, dupa parerea mea, sa aloce o anumita suma pentru sustinere sociala pe cazuri punctuale, iar acest lucru sa fie mediatizat, avind, in prealabil contracte incheiate cu autoritatile de resort. Astfel de activitati intra in categoria celor mediatizate gratuit.
4. Cum crezi ca le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, si in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2009?
Ca om de comunicare am conceput chiar mai multe strategii prin care as putea sa fac vizibile campaniile de responsabilitate sociala… Dar despre asta mi se pare firesc sa discut face to face cu cei care s-ar putea arata interesati MACAR de atit.
In rest, pe blogul meu exista inca doua posturi referitoare la bilantul responsabilitatii sociale corporatiste pe anul 2008.
Se afișează postările cu eticheta companii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta companii. Afișați toate postările
luni, 16 februarie 2009
joi, 5 februarie 2009
Responsabilitate sociala - vorbe pentru altii inventate
Portalul www.responsabilitatesociala.ro isi asuma un act de curaj. Si ne invita pe noi bloggerii, slobozi la taste si cuvinte, sa ne dam cu parerea despre eficienta campaniilor de responsabilitate sociala corporatista.
Care campanii, in primul rind? Nu ca n-ar exista deloc, l-as mania pe Dumnezeu. Doar ca s-a facut atat de putina promovare a acestor campanii, incat chiar pare ca ele nu exista. Stiti despre care stie lumea cele mai multe lucruri? „Copacul de hartie”, „Sa salvam Delta” si „Viteza ucide”.
Sa le luam pe-ndelete.
„Copacul de hartie” de departe o initiativa excelenta, mai ales acum cind paduri intregi sint rase de pe fata solului si aduc dupa sine toate consecintele pe care le stim si le traim. Campania prinde incet, dar (aproape) sigur. Adica, treptat, sint sanse ca tot mai multe institutii si persoane sa se implice in reciclarea hirtiei. Problematic e faptul ca iniţiatorii sunt destul de retincenti cind trebuie sa ofere informatiii despre felul in care te poti implica sau, „mai grav” daca vrei sa devii partener.
„Sa salvam Delta” e o alta campanie deosebit de importanta. De ce nu are efectul dorit? Mai intii, zic eu, pentru ca asta presupune nu numai ingrijirea Deltei cu tot ce are ea, dar inseamna, implicit, o forma de control a „fraierilor” din societatea civila asupra magariilor care se fac in aceasta zona. Iar asta nu e tocmai in regula, dupa parerea unora. Bunaoara, dupa parerea braconierilor care in ianuarie au omorit sute de pasari a caror vinare este strict interziasa. Apoi, in aceasta campanie e ceva mai greu sa-i atragi pe oamenii care nu locuiesc destul de aproape de Delta si asta inseamna, din toate punctele de vedere, o pierde.
Iata c-am ajuns si la „Viteza ucide” sau cam asa ceva. Campania - declansata anul trecut de catre OMV s-a dovedit un mare fiasco. Nu numai pentru ca a fost foarte scumpa, dar cele doua spoturi, prezentate cu atata mindrie presei, au resuist sa oripileze atit de rau opinia publica incit la scurta vreme au disparut de pe toate canalele tv.
Dar cu OMV povestea nu e chiar atit de simpla. Mai ales daca vorbim despre responsabilitate sociala corportatista. In timp ce staff-ul companiei anunta cu mindrie ca pentru a-i speria pe oameni a cheltuit aproape (sau mai mult de un milion de euro, la inceputul acestul an a anuntat ca lasa pe drumuri 3000 de salariati. Pai responsabilitate sociala este asta, cind nu-ti pui problema ca cel putin o parte dintre acesti angajati sint sustinatori unici de familii, ca oricum Guvernul nu se va gindi niciodata la masuri de protectie sociala si ca implicit, (tot) cel putin o parte dintre cei ramasi pe drumuri sint potentiali viitori tilhari la drumul mare? Adica iti vor da, la propriu, in cap, ziua in amiaza mare ca sa-ti ia sacosa cu piine, pentru ca si lor si copiilor lor le este foame.
Ce-au facut altii in cadrul altor campanii de responsabilitate sociala? Nici macar eu, care sint interesata de tot ce misca nu stiu prea multe. Pentru ca, fie aceste campanii, cum am mai spus, nu au fost mediatizate ca lumea, deci mesajul nu a ajuns la public si-atunci pare ca dispare componenta sociala, fie au avut ca obiective cazuri punctuale (lucru care nu prea se intimpla, cum am aflat cu ocazia unui sondaj efectuat chiar de mine).
Ce s-ar putea face?
Exista cel putin trei solutii ca aceste campanii sa fii cunoscute si sa aiba, cu certitudine efect. Dar mai ales, sa fie centrate pe oameni, nu pe cheltuirea deductibila a banilor.
Are cu adevarat cineva urechi sa asculte?
Care campanii, in primul rind? Nu ca n-ar exista deloc, l-as mania pe Dumnezeu. Doar ca s-a facut atat de putina promovare a acestor campanii, incat chiar pare ca ele nu exista. Stiti despre care stie lumea cele mai multe lucruri? „Copacul de hartie”, „Sa salvam Delta” si „Viteza ucide”.
Sa le luam pe-ndelete.
„Copacul de hartie” de departe o initiativa excelenta, mai ales acum cind paduri intregi sint rase de pe fata solului si aduc dupa sine toate consecintele pe care le stim si le traim. Campania prinde incet, dar (aproape) sigur. Adica, treptat, sint sanse ca tot mai multe institutii si persoane sa se implice in reciclarea hirtiei. Problematic e faptul ca iniţiatorii sunt destul de retincenti cind trebuie sa ofere informatiii despre felul in care te poti implica sau, „mai grav” daca vrei sa devii partener.
„Sa salvam Delta” e o alta campanie deosebit de importanta. De ce nu are efectul dorit? Mai intii, zic eu, pentru ca asta presupune nu numai ingrijirea Deltei cu tot ce are ea, dar inseamna, implicit, o forma de control a „fraierilor” din societatea civila asupra magariilor care se fac in aceasta zona. Iar asta nu e tocmai in regula, dupa parerea unora. Bunaoara, dupa parerea braconierilor care in ianuarie au omorit sute de pasari a caror vinare este strict interziasa. Apoi, in aceasta campanie e ceva mai greu sa-i atragi pe oamenii care nu locuiesc destul de aproape de Delta si asta inseamna, din toate punctele de vedere, o pierde.
Iata c-am ajuns si la „Viteza ucide” sau cam asa ceva. Campania - declansata anul trecut de catre OMV s-a dovedit un mare fiasco. Nu numai pentru ca a fost foarte scumpa, dar cele doua spoturi, prezentate cu atata mindrie presei, au resuist sa oripileze atit de rau opinia publica incit la scurta vreme au disparut de pe toate canalele tv.
Dar cu OMV povestea nu e chiar atit de simpla. Mai ales daca vorbim despre responsabilitate sociala corportatista. In timp ce staff-ul companiei anunta cu mindrie ca pentru a-i speria pe oameni a cheltuit aproape (sau mai mult de un milion de euro, la inceputul acestul an a anuntat ca lasa pe drumuri 3000 de salariati. Pai responsabilitate sociala este asta, cind nu-ti pui problema ca cel putin o parte dintre acesti angajati sint sustinatori unici de familii, ca oricum Guvernul nu se va gindi niciodata la masuri de protectie sociala si ca implicit, (tot) cel putin o parte dintre cei ramasi pe drumuri sint potentiali viitori tilhari la drumul mare? Adica iti vor da, la propriu, in cap, ziua in amiaza mare ca sa-ti ia sacosa cu piine, pentru ca si lor si copiilor lor le este foame.
Ce-au facut altii in cadrul altor campanii de responsabilitate sociala? Nici macar eu, care sint interesata de tot ce misca nu stiu prea multe. Pentru ca, fie aceste campanii, cum am mai spus, nu au fost mediatizate ca lumea, deci mesajul nu a ajuns la public si-atunci pare ca dispare componenta sociala, fie au avut ca obiective cazuri punctuale (lucru care nu prea se intimpla, cum am aflat cu ocazia unui sondaj efectuat chiar de mine).
Ce s-ar putea face?
Exista cel putin trei solutii ca aceste campanii sa fii cunoscute si sa aiba, cu certitudine efect. Dar mai ales, sa fie centrate pe oameni, nu pe cheltuirea deductibila a banilor.
Are cu adevarat cineva urechi sa asculte?
Etichete:
(i)responsabilitate,
amarati,
bani,
companii,
indiferenta,
nepasare,
publicitate,
saraci,
sarmani
Abonați-vă la:
Postări (Atom)