Prima casă din 2009

Astfel cred că ar trebui să se numească programul electoral declanşat la scară naţională de către premierul Emil Boc şi mîna lui dreaptă, ministrul Gheorghe Pogea. Că, în final a pus umărul la toată brambureala asta şi guvernatorul Mugur isărescu, pare a fi altă poveste…

De ce brambureală? În primul rînd că, deşi -teoretic-, a fost conceput pentru a veni în sprijinul tinerilor, pentru că suntem în an electoral, guvernanţii au realizat că acesta poate fi extins la toată lumea. Adică nu contează dacă ai mai avut una sau zece case pe care le-ai vîndut, le-ai pierdut la barbut, ori ai fost executat silit pentru că n-ai avut cu ce să-ţi plăteşti întreţinerea. Dacă acum poţi să faci rost de 3000 de euro pentru avans şi demonstrezi că ai un venit cert de minimum 1850 de lei, om te-ai făcut!

Singura problemă e că cei mai mulţi dintre tineri nu prea îndeplinesc aceste condiţii. Pe de o parte, ei fiind la început de drum, n-au nici o şansă să fie plătiţi cu un astfel de salariu, dacă nu au părinţi care să-i poată ajuta nici nu se pune problema să aibă banii de avans. Ca sa nu mai vorbim despre „”şansele pe care le acordă băncile…

Iar ca tacîmul să fie complet, altă zăpăceală, din care şi experţii te scot cu greu, este politica monetară. O oră de lectură pe site-urile de specialitate e mai mult decît suficientă ca să realizezi că nimic nu e sigur, că dobînzile (calculate atît în funcţie de ROBOR, cît şi de EURIBOR), vor fluctua nu numai în funcţie de politica fiecărei bănci în parte, ci şi în funcţie de preţul petrolului, al gazelor, dart, mai ales, în funcţie de politicieni. Atît cei români, cît şi cei europeni.

Concluzia? Chiar dacă vecinii noştri, ungurii, au constatat că „prima casă” a însemnat o pagubă de cîteva miliarde de euro, românii ar accepta orice fel de jug pentru a avea un acoperiş deasupra capului.