Romania, provincie maghiara?!

Nu-nteleg si pace ! M-am nascut si am crescut in Maramures. Practic, acolo de unde vin eu, romanii si maghiarii erau cam jumi’ -juma. Si, zau, ne intelegeam de minune ! Nu tin minte sa fi auzit vreodata o vorba urita din partea cuiva pe criterii de nationalitate. Eram cu totii oameni, imparteam impreuna aceleasi bucurii, tristeti, dar, mai ales, acelasi regim asa-zis comunist. Poate existenta unui dusman comun - comunismul -, sa fi contribuit la acea armonie ?
Pai, daca-i asa, IL VREAU inapoi !

Nu de alta, dar tot ce se intimpla in ultimii ani ma infioara si ma ingrozeste. Au fost evenimentele singeroase din ’93, de la Hadareni. Cine era destul de mare, stie ca au fost citeva zile cumplite. Zile pe care mi-e greu sa le rememorez, dar care, merita amintit, au fost generate de sovinism.

Pe de alta parte, nu stiu de ce, am impresia ca aud tot mai des afirmatia : « Daca mergi in judetele Mures, Covasna si Harghita si nu vorbesti limba maghiara, nici un vinzator, nici un functionar public nu te baga in seama ». Nu stiu daca-i asa, n-am fost acolo…

Dar stiu ca, de exemplu, daca suni la sediul din Bucuresti al UDMR, secretara, sau cine o fi la celalat capat al firului, te intimpina cu un salut in limba maghiara. In Romania !

Si mai stiu ca printre multele reglementari legale, fie ca au fost adoptate de Guvern sau de catre Parlament, pentru asa-numitul Tinut Secuiesc a fost admisa conditia ca functionarii publici, din institutii publice romanesti ! sa fie, obligatoriu, cunoscatori ai limbii maghiare. Despre placutele bilingve, nici nu vreau sa vorbesc. Pentru ca nicaieri in lume, adica nici macar in tarile cu democratie consacrata nu ai sa gasesti asa ceva. Adica, peste tot in lume, limba oficiala a tarii este singura in care se redacteaza docuemntele etc.

Tot in treacat o sa amintesc si despre propunerea aberanta facuta anul trecut de Marko Bela : « La inceput in Tinutul Secuiesc, apoi in toata tara, limba maghiara sa fie introdusa in scoli ca limba obligatorie ». Ca ce chilipir ?

Si tot anul trecut, daca mai tineti minte, Consiliul Local Sfintu Gheorghe a aprobat propunerea de organizare a unui referendum pe tema autonomiei Tinutului Secuiesc in aceeasi zi in care au avut loc si alegerile parlamentare, respectiv 30 noiembrie 2008. Abia acum s-au gindit prefecturile sa atace in instanta decizia de Consiliu, neconstitutionala si nelegala.

Mai nou, colegul meu, George Roncea, scrie in Curentul ca « UDMR şi-a propus definirea unei zone exclusive de control economic şi politic - concentrată în câteva judeţe româneşti precum Harghita, Mureş, Covasna, Satu Mare şi Cluj. În aceste zone, prioritar, au fost înfiinţate, de-a lungul anilor, câteva mii de fundaţii şi asociaţii „non-profit", dar extrem de profitabile pentru liderii UDMR. Zona a fost „îndesită" instituţional de păienjenişul de firme, fundaţii şi asociaţii reprezentând recipiente de colectare a fondurilor pentru baza economică şi politică maghiară”.

Materialul, amplu, bine documentat si cu argumente pertinente, ridica cel putin semne de intrebare.

Eu, insa, revin la ce spuneam la inceput. Nu inteleg! Nu inteleg de ce s-a ajuns la toate acestea? De ce nu mai pot ungurii si romanii sa traiasca in acelasi loc si sa se inteleaga asa cum au facut-o zeci si zeci de ani? De ce au ungurii pretentii pe care ei nu le-ar accepta sub nici o forma? Ce vreau sa spun? Nu-mi imaginez ca daca romanii din Ungaria ar ridica aceleasi pretentii politicienii si guvernantii de la Budapesta le-ar aproba.

Dar cea mai mare nedumerire a mea e cu totul alta: daca ungurii din Romania vor sa se scrie si sa se vorbeasca numai in limba maghiara, (atentie! NU materna, pentru ca in dreptul cetateniei lor scrie roman); daca nu sint de acord sa contribuie cu bani la buget, daca, daca, daca… de ce nu se muta in Ungaria, unde toate acestea exista in mod firesc?

E putin probabil ca cineva ar putea sa accepte ca Romania sa devina provincie vasala a Ungariei, asa cum vor citiva „rataciti” romano-maghiari. Sau cel putin asta imi place sa cred.

E cineva de alta parere?