Roata norocului

Si daca tot am devenit editorialist, de ce sa nu-l pun si pe cel de azi, nu? ca asa fac directorii executivi D).

O viata intreaga a parut setat pe noroc. Nascut in satul Petrileni din Bihor, a devenit mandria neamului in 1981 cand si-a luat diploma de inginer. Pana in ’90 norocul a fost mereu prezent la datorie. A urcat pe scara sociala, treapta cu treapta, pana la functia de director comercial.
Nici pe urma n-a dus-o rau. Cu un simt de orientare mai mult decat dezvoltat, in decembrie ’89 a devenit presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale Stei, iar doi ani mai tarziu era vicepresedintele filialei judetene Bihor a CFSN.
Cu un an inainte, in Duminica Orbului, a fost ales deputat de Bihor pe listele FSN si a devenit membru in Comisia de Aparare. Pe 14 februarie 1992 a renuntat, oficial, la politica. Altfel nu ar fi putut sa devina prefect de Bihor. A ramas in functie pana in 1993, cand a fost numit director general al Directiei Vamale Oradea.
Gurile rele zic ca, desi avea o avere considerabila inca de pe vremea cand era prefect (pe-atunci nu se “inventasera” declaratiile de avere si de interese), ca director de vama a devenit mai mult decat bogat.
Si daca tot a scapat de grijile materiale pentru toata viata, s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si vada si orgoliul ceva mai implinit.
La fel ca alti colegi, a dezertat din FSN si a pus bazele filialei locale a Partidului Democrat, organizatia de Bihor, unde a devenit presedinte.
Visele de marire se implineau vazand cu ochii. In ’96 a fost ales senator si a devenit membru al Comisiei pentru privatizare si administrarea activelor statului, dar si al celei pentru administatie publica si amenajarea teritoriului.
Tot n-a fost de-ajuns. In perioada 1997 - 2000, a detinut rolul de secretar general al Partidului Democrat, timp in care a absolvit si Colegiul National de Aparare.
Perioada care l-a propulsat cu adevarat a fost cea in care a indeplinit rolul de sef al campaniei electorale a lui Traian Basescu. 21 decembrie 2004 l-a prins in functia de consilier prezidential pe probleme de aparare, securitate si siguranta nationala, fiind, totodata, si seful Departamentului Securitatii Nationale din Cadrul Administratiei Prezidentiale.
Dupa mai putin de un an a urcat o noua treapta sociala. A devenit ministru de Interne.
Acesta a fost maximul de glorie pe care l-a atins. Desi a fost functia pe care a pastrat-o cel mai mult (2005 - 2007), n-a facut nici o branza din aceasta pozitie. Oricum, nu din cauza asta si-a pierdut fotoliul. Ci din cauza divortului dintre PD si PNL.
Care PD a devenit PD-L si in vara acestui an l-a desemnat pe marele om drept candidat la rangul de primar al Capitalei. Dar n-a fost sa fie. Bucurestenii nu l-au vrut si pace.
N-a contat. Era in gratiile sefului statului, deci a candidat si la alegerile parlamentare. Si sustinerea partidului s-a dovedit benefica…
Dar norocul n-a mai vrut sa tina cu el. Pe 17 decembrie, in anul Domnului 2008, acelasi sef al statului i-a dat papucii si a zis ca nu mai e nici un loc de ministru disponibil pentru Vasile Blaga.