luni, 22 decembrie 2008

Mortii cu mortii

Si pe 21.

Teoretic, 20 de ani inseamna o generatie. Adica diferenta de varsta dintre parinti si copii. Practic, cel putin in anumite cazuri, 20 de ani pot sa insemne timp mai mult decat suficient pentru uitare. Ce si cate poti uita in 20 de ani? De fapt, nu 20, ca nu stim cum va fi la anul, ci 19.
Atat s-a scurs de la evenimentele din decembrie 1989. Unii numesc acele zile si nopti sangeroase “Revolutie” si jertfa pentru libertate.
Revolutie? Ce s-a schimbat in Romania? Faptul ca avem mai multe partide, conduse de oameni care inainte de acel decembrie erau mari stabi ai Partidului Unic? Faptul ca actualul Presedinte nu poate sa tina minte nici macar numarul anilor scursi de atunci? Faptul ca, atunci cand lupta pentru ciolan cere asta, asa - zisii dusmani politici pot sa-si dea mana pentru a redeveni membri ai aceluiasi Partid Unic?
Atunci, pentru cine sau pentru ce s-au jertfit acei oameni, multi dintre ei aflati inca la varsta primei iubiri? Pentru cine sau pentru ce, daca pe 21 decembrie 2008 pana si familiile celor demult plecati par sa fi uitat ca acestia au existat candva?
Pe 21 decembrie 2008, singurii care si-au amintit de acel decembrie insangerat au fost Ministerul Apararii si cateva zeci de revolutionari. Pana si slujba religioasa a fost tinuta, la Cimitirul Eroilor, de preotii Garnizoanei Bucuresti, nu de cei ai Patriarhiei, care, altminteri, sunt prezenti la orice taiere de panglica.
Nici institutiile statului nu s-au inghesuit prea tare, anul acesta, sa cinsteasca memoria eroilor. O coroana de flori sau o jerba trimise de Administratia Prezidentiala, Guvern sau Parlament au fost considerate prea de-ajuns.
Cat despre politicieni… Acestia sunt inca mult prea prinsi de luptele interne, sau obositi dupa turul de forta facut in timpul campaniei ca sa le mai pese de cei morti. Doar Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei, a facut exceptie. A venit de la ora 9.00 la Cimitirul Eroilor pentru un moment de reculegere (?!). Gestul i-a iritat profound pe revolutionari. Prezenta celui pe care il considera adevaratul vinovat pentru mortii din decembrie a fost vazuta ca o sfidare. Si-atunci, revolutionarii, adevarati sau doar cu acte, au pangarit, la randul lor solemnitatea ceremoniei. L-au huiduit si au aruncat cu monede in Ion Iliescu.
Dar unde erau in tot acest timp, sau mai tarziu - la troita de la Universitate, la Sala Dalles, ori in Piata Romana-, macar familiile indoliate? Adica acei parinti care si-au pierdut copiii in decembrie 1989.
Si ei au uitat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu