Anul asta n-a fost Paste

Sau, poate a fost si nu m-am prins eu? Poate am ramas marcata de Pastele copilariei mele, trait intre muntii din Maramures? Poate ca as fi vrut sa aud mai putine rautati si injuraturi, inclusiv la biserica unde lumea, de fiecare data se calca pe picioare ca sa ia lumina, aghiasma, salcie sau ce-o mai fi acolo?
Ma-ntreb, oare cei care o fac, chiar sint patrunsi de credinta? Chiar simt, odata ce le-au adus acasa, ca o parte din Duhul Sfint s-a pogorit si in casa si in sufletele lor? Chiar sint mai smeriti, mai rabdatori, mai deschisi spre a accepta ce vine din partea celorlalti, cu precadere cind ceilalti sint oameni care le sint mai putin simpatici? Chiar gasesc ei putere in adincul fiintei lor sa le pese de grijile sau suferinta unui necunoscut pe linga care trec din intimplare?

Nu stiu, poate ca toate astea se intimpla, sau poate se-ntimpla si altele mai multe si mai bune, dar n-am avut eu norocul sa le vad ori sa aflu despre ele.

La televizor, ca-n fiecare an, pe toate canalele puteai sa vezi unde face Pastele Presedintele, puteai sa vezi slujba de la Patrirahie transmisa in direct si, eventual alte locuri in care se afla asa - zisele VIP-uri.

Ati auzit voi cumva ca macar un om, unul din toata lumea asta mare, sa-si fi sacrificat noaptea de Inviere pentru a sta la capatiul unui bolnav fara speranta ce-si petrece ultimele clipe de viata in singuratate totala pe patul unui spital? Ati auzit de cineva care sa fi luat un copil al strazii in casa, in noaptea de Invere si sa-i dea o farfurie cu mincare? Eu nu. Spre marea mea rusine, nici eu nu am facut-o. Am scuza ca trec printr-o perioada foarte neagra? Dimpotriva. Poate asa as fi reusit sa ies macar citeva ceasuri din doliul care imi topeste sufletul incet, dar temeinic si fara speranta de revenire.

Sa ma mir ca n-am auzit nimic din sau despre astea? Nu e cazul. Ia sa va uitati putin la ce faceti chiar voi si cei pe care ii considerati apropiati. Mai scrie cineva o felicitare macar sa o trimita prin posta celui drag? Nici gind. S-a inventat posta electronica. E atit de desteapta posta asta, ca din citeva click-uri ai trimis una si aceeasi felicitare, evident luata de pe un alt site, la toata agenda. Mai suna cineva ca sa-ti spuna personal "Hristos a inviat!" si cu ocazia asta sa-ti auda glasul? Nu, s-au inventat si mesajele transmise de pe telefon. La fel, la toata agenda.

De-aia, vedeti voi, eu zic ca anul asta n-a fost Paste.

Si tot de-aia, vreau sa le multumesc din suflet lui Sebastian si lui Catalin, doi baieti care ar putea sa-mi fie copii ca virsta, doi fosti colegi de serviciu:primul la Radio Lynx, al doilea la Cosmos TV. Ei m-au sunat personal ca sa-mi faca urari. Deci, pentru ca tot sintem la ideiinconflict, eu am avut Paste.

Chiar daca singurul om pe care l-am sunat (a doua zi de Paste, ca sa nu-l deranjez in prima) sa-i fac aceleasi urari, pentru ca eu, asa cum stie toata lumea, pot sa fac daruri doar daca le fac din tot sufletul, iar asta era tot un fel de dar, deci chiar daca acel om nu mi-a raspuns la telefon.