Tatăl nostru

România are tată vitreg. Despre Traian Băsescu este vorba, pentru că orice şef de stat este tatăl statului cu pricina. Dar la cît de mult rău le face propriilor fii, adică poporului român, doar tată vitreg poate fi considerat. El, Traian Băsescu.
La fel de vitregi pot fi consideraţi şi membrii Cabinetului Boc. Doar că nu ştiu ce grad de rudenie să le atribui în raport cu poporul român. În schimb,ei, miniştrii, ştiu lecţia de cinism pe care şi-au însuşit-o şi pe care au recitat-o, cu toţii, în aceste zile de răscruce, cînd apele şi-au abătut iar urgia asupra oamenilor.
Şi pentru că memoria poate să aibă sincope, aceste lucruri trebuie consemnate. Şi amintite măcar la vremea cînd cinicii de azi vor veni iar cu mîna întinsă la cei pe care acum îi batjocoresc. Cum îi batjocoresc? În fel şi chip, exact cum învaţă de la conducătorul tuturor românilor.
-Băsescu, sinistraţilor din Săuceşti: „Ţara asta se împrumută cu 9 miliarde de euro... cu ce să vă facem digul”?
-Băsescu, la Pătrăuţi, adresîndu-se unei femei rămasă pe drumuri: „Te muţi, te muţi mai sus. Măi oameni buni, de ce v-aţi pus casa aici? Guvernul vă dă materiale de construcţii, o să vină şi ajutoare… Dar e ultimul an cînd se întîmplă asta. De-acum înainte vor primi despăgubiri numai cei care au casele asigurate”.
-Băsescu, la Prăjeşti: „Nici eu nu am încredere în cei care mă mint... Un ministru care mă minte, îl dau afară... Nu mă luaţi drept unul de la televiziune, Tatulici, Diaconescu... Dacă spuneţi că s-au furat bani, minţiţi, pentru că nu s-a dat nici un ban pentru dig. Încetaţi să minţiţi în comună, că nu vă mai ascult. Am închis subiectul, toţi cu asta umblaţi. De ieri numai asta spuneţi, ca v-a furat primarul, ca v-au furat consilierii. Nu a furat nimeni pentru că nu a avut ce fura".
Iar cînd o profesoară i-a atras atenţia că nici el, şeful statului, nu e mai breaz decît miniştrii şi aleşii locali, că din salariile diminuate şi cu preţurile în creştere galopantă oamenii nu au nici o soluţie să se descurce, Băsescu a luat foc: „Să terminăm cu ţăţismele!”.
Aşadar grija zilei de mîine, grija unei bucăţi de pîine, grija unui acoperiş deasupra capului... grija supravieţuirii, în fond, potrivit lui Traian Băsescu, este ţăţism.
Şi de aceea, vin eu şi vă spun vouă, dragi cititori: niciodată nu ştii cînd şi cum te poate lovi necazul. În schimb e o certitudine că celor care ar trebui să ne poarte de grijă nu le pasă. Şi atunci ce rămîne? Învăţaţi Tatăl nostru...