Cu drag, unui anonim

Astăzi am găsit pe mail un comentariu nou pentru postul « Ţaţa Cati, sau (in)culta noastră cea de toate zilele ». Cei care au mai postat comentarii ştiu că setările blogului meu sînt facute astfel încît comentariul să apară după ce dau aprobare. Cu certitudine l-aş fi publicat şi pe cel de azi, chiar daca este foarte virulent. Mai precis, este un veritabil atac la persoană. Dacă respectivul comentariu nu se regăseşte aici, asta se întîmplă dintr-un singur motiv:limbajul folosit este sub orice critică.

Nu ştiu cum să apreciez faptul că apărătorul ţaţei cati a ales să nu-şi dezvăluie identitatea, însă, categoric, nu mă duce cu gîndul la faptul că ar avea curaj sau ar fi dispus să-şi asume responsabilitatea faptelor şi declaraţiilor sale.

Dincolo de asta, cred că este foarte important să fac cîteva precizări :
-NU mă consider buricul pămîntului;
-NU cred că ideile mele sînt singurele valabile;
-NU am pretenţia că întotdeauna am dreptate…

Dar… sînt adepta dialogului. Iar dialog, după părerea mea, înseamnă discuţii civilizate, pe ton firesc şi cu argumente. Mai mult, cred că atunci cînd există dialog pe teme care stîrnesc opinii contrare ori controversate, cu ajutorul argumentelor se poate construi. Şi chiar se pot găsi alternative mai bune.

Prin urmare, dragul meu anonim, dacă şi tu poţi să accepţi că lucrurile stau aşa, hai să stăm de vorbă.

Pînă atunci… toate bune.