Protectie sociala guvernamentala

Astazi mi-am propus sa uit pentru cel putin o jumatate de ora actualitatea politica. Nu ca n-ar fi intersanta, pentru ca bugetul bate pasul pe loc “din cauza” Educatiei; Laszlo Tokes tipa in plenul Parlamentului European, in limba romana, ca cel mai bun lucru ar fi ca romanii sa fie dati afara din Romania; Bogdan Olteanu, Crin Antonescu si Ludovic Orban vor sa-i ia locul in partid lui Tariceanu; iar Emil Boc, si-a facut un ditamai cabinetul personal de poti sa juri ca-i handicapat si nu e-n stare sa gindeasca macar o propozitie fara suport din partea consilierilor.

Dar, cum spuneam, azi, toate astea au fost scoase de pe lista prioritatilor de catre o batrina. Sa tot aiba 65 de ani, zic eu. Ce face ea la virsta asta? Evident, nu bine-mersi. Altfel nu as fi ajuns sa scriu despre ea. Adica nu tricoteaza ca sa-si umple timpul, nu citeste povesti la gura sobei pentru nepotei si nici macar nu face cozonaci. Si cu ce i-ar face cind biata de ea e nevoita sa-si riste viata din minut in minut printre masinile care circula pe Bulevardul Unirii? Nu spala parbrize, nici nu da un lustru la capota. Pur si simplu spera ca cei din masina sa fie impresionati de virsta ei si sa-i dea un banut…

Da are pensie, dar stim cu totii povestea. Din momentul in care a lasat postasul banii pina cind acestia se topesc ca si cum n-ar fi fost trec cel mult citeva ore. Adica atit cit ii este necesar sa-i duca administratorului de bloc pentru intretinere si sa-si plateasca datoriile. Nu, bani de medicamente nu-i trebuie. Nu pentru ca n-ar fi bolnava, ci pentru ca nu mai are bani sa mearga la doctor, nu mai are bani sa-si faca analizele, iar daca ar rezolva-o cu astea, ar trebui sa aiba bani pentru farmacie. Si pentru mincare…

Dar, zau, ea este norocoasa. Chiar daca nu sint multi cei care ii intind banutul, pina diseara tot va aduna ceva. Macar pentru supravietuire. Iar daca ramine restantiera la intretinere, administratorul ii va acorda mai usor o pasuire. In schimb, un om la 35 - 40 de ani chiar a incurcat-o. E pus printre primii pe lista celor dati afara din serviciu. Acasa, de obicei, are citeva guri de hranit, salariile compensatorii sint, tot mai mult, o bataie de joc, iar gasirea unui alt job este absolut problematica. Cei care ar avea nevoie de el nu-l angajeaza pentru ca la virsta asta are experienta si nu poate fi platit cu acelasi salariu de mizerie ca si un student, iar daca vrea sa se inscrie la ajutor social, de exemplu, e jale. Pe de o parte i se cere un dosar cu tot felul de acte in copie. Copii pe care trebuie sa le faca el, pe banii lui, ca institutiile statului “nu au” aceasta posibilitate. Asa a hotarit Gvernul. Guvern care n-a fost in stare, pentru ca nu l-a interesat, sa construiasca o strategie in care s aprevada ca in perioada… va avea “atitia” someri sau persoane lipsite de adapost, de resurse etc, iar pentru ca acestea sa nu cerseasca, sau sad ea in cap, ar trebui sa alocam atitia bani si sa facem, “asta, asta si asta”.

Si mai trebuie ca acel amarit, obligat sa ceara ajutor social, sa bata drumurile, nu de putine ori, din varii motive, pina ajunge sa-si depuna minunea de dosar. Deci i-ar trebui si bani de transport. Dar nu ii are. In schimb, il prind controlorii si il amendeaza. Pentru ca statul, in marinimia si genialitatea lui, nici macar nu s-a gindit ca un astfel de om nu are cum sa-i demonstreze controlorului ca nu mai are de lucru, deci nu-si permite sa dea 13.000 de lei pe un bilet. Iar daca are de schimbat mai multe mijloace de transport chiar ca i-a pus Dumnezeu mina-n cap!

Si puteti sa ma credeti pe cuvint: unui astfel de “personaj”, adica om in toata puterea cuvintului, nimeni nu se va gindi sa-i puna ceva in palma, chiar daca ar sta cu ea intinsa. Pentru ca E BUN DE MUNCA.

Intre timp el se va intoarce acasa (cit mai are casa), va privi neputincios cum ii adorm copiii flaminzi… Si se va gindi, din ce in ce mai serios, ca o solutie sigura pentru a scapa de toate aceste griji este funia si sapunul.

Ca atit s-o mai gasi pe undeva.