sâmbătă, 27 septembrie 2008

O moarte...

Copilul care a murit miercuri seara la spitalul Marie Curie (fost Budimex)a stirnit, cum era si firesc, o serie de semne de intrebare.

Un alt amic de-al mei, Marius Gabriel Barbu, editor al site-ului biroul-de presa.ro, a citit materialul publicat de mine in "Gardianul" si mi-a scris. Iata cum se vad lucrurile departe de tara, pentru ca Marius traieste in Italia,la romanii carora inca le mai pasa de Romania.

"Am citit articolul care e publicat in ziarul Gradianul...
Nu sunt cuvinte pentru a califica ce se pretrece in spitalele romanesti...
Nu e primul caz de acest gen cand copii sau oameni maturi mor intr-un loc
unde ar trebui sa li se redea sau sa li se prelungeasca viata.
Eu am ajuns sa gandesc ca o persoana care ajunge intr-un spital din Romania
intr-o stare mai mult sau mai putin grava risca sa dispara de pe lumea asta
nu atat din datorita vreunei boli sau conditiei grave in care se poate afla
organismul sau ci poate mai ales incompetentei actului medical.
Am ajuns sa cred ca cei care lucreaza in spitale nu par sa realizeze ca de
actiunile lor poate depinde la un moment dat viata cuiva, au pierdut orice
forma de respect fata de profesia lor(asta in caz ca au avut vreodata asa
ceva).
Iar cand se intampla ceva extrem de grav, moartea unei persoane,
autoritatile raspund mereu cu aceeasi placa stricata ca s-au respectat
procedurile si ca se va face o ancheta...
O fiinta MOARE in spital, nu moare pe un camp de lupta sau intr-un accident
sau mai stiu eu ce caz, moare intr-un loc unde ar trebui sa fie inconjurata
de oameni care au facut un juramant, si pentru care salvarea vietilor ar
trebui sa fie prima prioritate, mai presus de orice altceva...
Ti-am scris aceste randuri pentru ca trebuia sa vorbesc cu cineva, din ce in
ce mai des aflu ce se intampla cazuri de acest gen(cum a fost si cu copii
aceia arsi cu o solutie de curatat), DAR cum este posibil ca sa existe asa
ceva?
Ce oameni sunt acestia?Tind sa cred ca nu sunt OAMENI...
Par oameni, au aceasta infatisare, insa e numai desuprafata, in realitare ei
sunt niste monstri, niste creaturi ale groazei...
De aceea se si comporta asa, pentru ca un om, un om cu suflet si un crestin
nu poate avea un asemenea comportament.
Nu e nevoie de legi si tribunale sa judece aceste fapte, chiar daca ar fi
judecate si s-ar afla unde sta dpretatea, acea fiinta a murit, nimic nu o
mai poate aduce inapoi alaturi de familia ei si de ci dragi".

Intre timp, pentru ca trecuse o zi, eu mi-am urmarit subiectul si am publicat o continuare(http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=121359&catid=24&p=mister-devoalat-partial-dosare-penale-pentru-doctorita-si-asistenta-de-la-marie-curie.html). Iar de dimineata i-am scris si lui Marius.
"
Iti multumesc pentru scrisoare si pentru toate gindurile bune. Din pacate, acesta e doar unul dintre multele cazuri, dar tot din pacate, astfel de situatii nu se intilnesc doar la noi. As indrazni sa spun chiar mai mult. Numarul cazurilor de acest fel e mult mai mare in tari unde conditiile economice sint mult peste nivelul celor de la noi. Problema, pe de o parte, este ca noi ne-am obisnuit s ane spalam ceva mai des rufele in public, pe de alta parte - si aici, din punctul meu de vedere situatia este cu adevarat grava-, cind se intimpla asa ceva, apare imediat o solidaritate prost inteleasa, ori, daca se intimpla ca in acest caz, sa existe rafuieli personale bazate pe orgolii, taberele sint mai putin interesate sa descurce itele si sa traga pe cineva la raspundere, ci li se pare mult mai important "sa-si faca" adversarul. Pentru ca, nu-i asa?, in dragoste, dar mai ales in razboi orice mijloc e permis.
Cu atit mai mult cu cit, asa cum ai remarcat si tu, mortul de la groapa nu se-ntoarce, iar in acest caz e si mai rau, pentru ca mortul e un pui de tigan, deci "bine ca am scapat macar de unul!". E greu sa vezi ca era vorba tot despre o viata, indiferent de etnia copilului. Tot ce conta era sa ajunga cit mai putine informatii la presa.

De ce spun asta? In seara cind a murit copilul, primii care au ajuns la spital au fost cei de la Realitatea. Nu numai ca nu au fost lasati sa se apropie de salonul in cauza, iar de copil nici atit, dar directorul general al spitalului, care, din ce am aflat, nu e medic, i-a dus la salonul oficial, le-a spus ca "se vor face investigatii, s-a respectat procedura, deci PA!". Cam in acelasi timp un fotoreporter a ajuns la usa salonului, dar aici deja statea de paza politia. Mai aveau putin si-l lauau la bataie politistii pe fotograf. De-acolo, lucrurile au devenit de-a dreptul simple: nici un reperzentant al presei nu a mai avut voie sa intre in spital decit cu aprobari speciale date de manager, iar singurul care a avut voie sa faca declaratii (standard) a fost directorul medical Radu Tabacaru. Nu pot sa-ti explic cum s-a infuriat cind l-am sunat si a constatat ca stiu numele dotoritei care era de garda pe Reanimare si cit de mult a insistat sa nu-i dau
numele...
Pe de alta parte, acum cind am vazut primele concluzii ale medicilor legisti, ma gindesc ca acest caz va fi cu adevarat greu de solutionat (nici nu indraznesc sa ma gindesc la aflarea adevarului sau la a se face dreptate, pentru ca nu-mi dau seama ce ar insemna de data asta dreptate). dupa cum ai vazut, chiar tatal copilului, care ar fi cel mai putin interesat sa-i ia apararea daca ar fi crezut ca a gresit, spune ca doctorul care i-a operat copilul i-a facut toate analizele, radiografii etc. Mai mult. Tot ea i-a spus ca daca ar fi avut chiar si o simpla raceala, nu ar fi avut voie sa-l bage in operatie. De aceea ma tot intreb: din moment ce procedurile preliminare au fot respectate intru totul, oare chiar nu s-a vazut ca cel mic are probleme multe si grave de sanatate. Cum e posibil? Dar daca admitem ca astea nu s-a vazut si daca dam crezare gamei largi de medici care spun ca daca ar fi existat greseli chirurgicale, copilul ar fi murit in cel mult o ora
de la operatie, oare chiar au vreo vina doctorita de la reanimare si asistenta?

Jur ca nu mi-as dori sa fiu in pielea celor care fac ancheta judiciara. pe de o parte, pentru toate motivele pe care tocmai ti le-am scris, pe de alta parte ca, daca asa cum se spune, chiar exista o conspiratie impotriva doctoritei Trancioveanu, anchetatorii, nefiind medici, ma gindesc ca e foarte posibil ca liderii grupului conspirativ sa se puna de acord asupra versiunii oficiale, sa dea ordine celor mai mici decit ei ce, cum si cit au voie sa spuna, iar daca mai exista si complicitate sau solidaritatea aceea prost inteleasa la Colegiul Medicilor, naiba stie cum poate sa iasa finalul. (Of, sper sa nu am scenarita. :). Pur si simplu am luat in calcul si aceste variante pentru ca stiu cum functioneaza SISTEMELE in foarte multe cazuri).

In alta ordine de idei, stiu ca, indiferent de felul in care vor "arata' concluziile finale, cineva tot va fi nemultumit, se va considera nedreptatit, iar comentariile pro si contra vor curge".

Voi cum credeti ca va fi?

Un comentariu:

  1. Eu nu cred ca este vorba despre lipsa de cunostinte profesionale ci, in primul rand, de lipsa de responsabilitate.

    In orice relatie, dupa o vreme, intervine obisnuinta, rutina, care duce de multe ori la neatentie.

    Asta se intampla si in viata personala si in viata profesionala.

    In afara de asta, rutina, in cazul personalului medical, presupune si o anumita modificare a perceptiei asupra suferintei si a mortii.

    Daca acest lucru nu s-ar intampla, atunci personalul medical ar trebui sa petreaca multe ore in compania psihoterapeutului.

    Pe scurt, lipsa de "empatie" este o forma de protectie. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa existe o "empatie manifesta", pe care o utilizezi in relatia cu "obiectul muncii", respectiv cu pacientul.

    Dar... ce face departamentul de resurse umane intr-un spital?

    In primul rand, exista un astfel de departament? In al doilea rand, acest departament face mai mult decat recrutare si administrare carti de munca?

    In al treilea rand, exista vreo preocupare pentru constientizarea, motivarea si profesionalizarea continua a personalului?

    Asta ar putea fi un factor motivator si ar putea functiona inclusiv ca si ceas desteptator.
    E mult de discutat despre ce si cum. Dar nu cred ca e cazul s-o fac aici.

    RăspundețiȘtergere