marți, 25 martie 2008

Sa stiu nu vrei...

De fapt, nu vrei, sau nu vreau?

Nu vreau sa stiu, sau nu vreau sa mai fiu nimic din tot ce-am fost?
Dar cine ar putea sa-mi spuna ce am fost?
Imi spui ca am avut putere. Eu iti repet. Nu e adevarat. Ai avut tu grija sa mi-o iei. Si mi-ai taiat aripile. De fapt, nici macar nu mi le-ai taiat din prima. Mi-ai smuls - uneori mai delicat, alteori brutal-, pana cu pana. M-ai jumulit. De fiecare bucatica de suflet. De particele sau de halci din EU-ul meu. Pe care, de ce oare, am avut impresia ca vrei sa-l anihilezi? Mai tii minte cind iti spuneam ca sub catifeaua foarte subtire a manusilor tale se ascund pumni de otel?
Stii ce nu inteleg? De ce am acceptat toate astea mi-e clar. Dar, din moment ce nu sint masochista si categoric nu sint, de ce mi-e dor de ele? De ce sufar ca nu le mai am si de ce simt ca nu m-as intoarce la ele, desi mi le doresc din toata fiinta?

Idei in conflict?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu