Viaţă fără viaţă

Are cineva idee cum e să semene fiecare zi cu cealaltă deşi mereu se întîmplă cîte ceva?

Oare cum e mai bine: să fii singur şi fiecare zi să fie „pustie” doar pentru că ce trăieşti înseamnă muncă, muncă, muncă, puţină socializare (online şi, îndeobşte, cu oameni care au un „interes”) şi oarece activităţi domestice (cînd se nimereşte), sau o viaţă cu un partener, dar lipsită total de bucurii, cu doruri şi dorinţe neîmplinite?