Responsabilitate socială corporatistă. Ce-i aia?

Îmi asum din start posibilitatea de a fi considerată pricinoasă în materie de responsabilitate socială corporatistă. Poate că nici nu m-aş fi apucat de scris dacă nu ar fi venit „provocarea” Corinei Iordache, Online Community Manager - Umbrela Verde.
Nu am să scriu aici despre Umbrela Verde pentru că, aşa cum se vede sînt unul dintre susţinătorii acestei cauze (în ciuda faptului că detest profund culoarea verde :D).

În schimb am să vorbesc despre cîteva lucruri pe care nu le-am întîlnit pe nicăieri, deşi mi-am pierdut cîteva zile cu documentarea pe această temă. De ce am avut nevoie de documentare? Principalul motiv rezidă din faptul că în ciuda celor peste 1000 de mailuri - comunicate din toate domeniile şi de la cam toate instituţiile -, pe care le primesc zilnic, niciodată nu ajung la mine informaţii despre debutul/derularea unor campanii de responsabilitate socială coropratistă. Deşi, aşa cum rezultă de aici http://www.responsabilitatesociala.ro/dialoguri/bilantul-responsabilitatii-sociale-pe-2010.html , ele sînt cu duiumul. Şi dacă nu ajung la mine, cum află restul lumii despre ele?

Dar mai întîi hai să vedem ce înseamnă acest concept despre care se vorbeşte tot mai des. Potrivit Wikipedia

„

Responsabilitate socială a corporațiilor

Responsabilitatea socială a corporaţiilor (în literatura de specialitate abreviată CSR, după forma din limba engleză Corporate Social Responisibility) este un concept care se referă la o prezumtivă datorie pe care companiile (ca actori sociali) ar avea-o faţă de toate părţile implicate în desfăşurarea acţiunilor presupuse de activitatea lor economică. Conceptul se referă la toate categoriile de companii, de la microîntreprinderi până la multinaţionale. Prin datorie se înţelege faptul că respectiva companie trebuie să acţioneze în conformitate cu obligaţiile pe care le are faţă de părţile implicate şi respectând nişte principii morale acceptate de-a lungul tradiţiei.

Istoric şi dezvoltare

Conceptul, apărut după cel de-al doilea Război Mondial, odată cu creşterea economică şi cu exacerbarea rolului jucat de companiile mari în societate, trebuie delimitat de acela de acţiune responsabilă din punct de vedere social. Acest din urmă concept a apărut cu mult înaintea secolului XX şi se referă mai degrabă la un punct singular din strategia unei companii vizavi de părţile implicate, fără fi necesar vreun angajament față de acestea sau faţă de valorile sociale preexistente. Prin contrast, responsabilitatea socială a corporaţiilor reprezintă tocmai un angajament luat faţă de societate şi părţile implicate în ceea ce priveşte acţiunile din sfera activităţii economice.

Perspective asupra responsabilităţii sociale a corporaţiilor

Conceptul este utilizat de etica în afaceri, ramură a eticii aplicate, cu mai multe sensuri, dintre care cele mai adesea întâlnite sunt sensul libertariann şi sensul comunitarian.

Sensul libertarian, sau sensul restrâns al responsabilităţii sociale a corporaţiilor, se suprapune viziunii exprimate de Milton Friedman şi se referă la limitarea conceptului mai sus amintit la activităţile care îi sporesc profitul în limitele legii, prin folosirea adecvată a resurselor disponibile. Acest lucru implică angajarea în competiţia deschisă a pieţei fără folosirea mijloacelor ilicite şi, conform lui Younkins, respectarea drepturilor individuale ale angajaților şi a angajamentelor luate faţă de aceştia, de furnizori şi de clienţi.

Perspectiva comunitariană extinde, în primul rând, sensul conceptului de părţi implicate la totalitatea indivizilor sau grupurilor de indivizi care sunt afectate direct de acţiunile unei companii. În această ordine de idei, responsabilitatea socială va fi definită nu numai în funcţie de angajaţi, furnizori şi clienți, ci şi față de comunitate şi binele acesteia, întrucât o companie este beneficiara directă a resurselor disponibile în respectiva comunitate. Prin urmare, o companie poate fi considerată responsabilă din punct de vedere social dacă, pe lângă respectarea angajamentelor luate faţă de părţile interesate enumerate de adepţii perspectivei libertariene, se distinge prin acte de filantropie şi dacă supune toate acţiunile ei din sfera economică unei confruntări cu valorile sociale specifice comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea”.

Trec peste faptul că toate firmele au preluat prescurtarea din limba engleză, respectiv CSR, ca şi cum modelul românesc - RSC -, le-ar sta în gît, însă nu este de neglijat faptul că, în cea mai mare parte a cazurilor astfel de campanii înseamnă o serie de beneficii pentru firma respectivă, cea mai mare parte a acestor beneficii fiind de natură financiară.

(http://www.ramp.ase.ro/_data/files/articole/7_12.pdf şi http://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:zzKHe_0kn5kJ:www.gabi.bizoi.home.ro/5CSR%2520partea3.pdf+beneficii+responsabilitate+sociala&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESickLLSm11yVtyOsxBaK9Iinmei78aJ69q1kt2mAgi7Q0MzG34jVHIt5h7P6q1Ez6UXL75oU6cVQtRAPdcyYzxJQMf-7T0XWRajOS0jVpB0vUUXp3e5GhfqzZpeTsFb_2fGfTeQ&sig=AHIEtbQRszKavChoc4tCkR9sGZ2VGHiOjw - capitolul 2: Costurile programelor de responsabilitate socială).

Şi dacă tot vorbim despre beneficii financiare, cred că pe primul loc se situează, de departe, OMV Petrom. Firma nu pierde nici un prilej de a trîmbiţa acţiunile desfăşurate pe acest segment şi „investiţiile” uriaşe pe care le face, dar „uită” cu desăvîrşire să menţioneze că aceste costuri se regăsesc în permanenta majorare a preţurilor la carburanţi. Cît despre „Ţara lui Andrei”, dacă n-ar fi voluntarii pe care îi fraiereşte Petrom...

Tot la capitolul „aşa nu” aş menţiona mult prea titrata companie Vodafone. E drept că Elena Şerban, directorul Fundaţiei Vodafone România, nu ratează nici o ocazie de a apărea în public la astfel de evenimente sau de a vorbi despre ele, dar nicăieri nu se găseşte un raport al rezultatelor campaniilor Vodafone sau măcar o opinie a unuia dintre beneficiari. Deci totul miroase doar a laudă de sine.

Asta nu înseamnă că toate proiectele de responsabilitate socială corporatistă trebuie înfierate. Printre cele care pot fi notate cu plus am ales Alcohelp, demarat de Heineken şi asociatia ALIAT. Potrivit site-ului, Alcohelp este prima platformă on-line de consiliere şi intervenţie de tip e-health, pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool. Din păcate, rezultatele sînt ca şi inexistente. Adică, după un an de funcţionare a acestei platforme

„ * 17.631 de persoane au accesat site-ul;

* 940 au completat un chestionar de auto-evaluare a consumului personal de alcool;
* 982 au urmat programul on-line de consiliere in 10 pasi;
* specialistii si consilierii Alcohelp au raspuns la 472 e-mailuri trimise de utilizatori;
* 1.514 mesaje lasate de utilizatori pe forumul programului”.

În plus, e imposibil de aflat cîţi dintre cei care au aflat despre acest program sînt alcoolici, iar dintre aceştia cîţi au accesat programul şi au renunţat la consum.


În aceeaşi categorie, din motive evidente, se înscrie şi campania Fundaţiei Sensiblu, care este preocupată de violenţa domestică.


Şi nu în ultimul rînd aş acorda un zece plus firmelor KFC si Pizza Hut. Acestea „desfasoara, pentru al treilea an consecutiv, o campanie de strangere de fonduri in beneficiul programului “Vreau in clasa a noua” al World Vision Romania. Programul acorda burse pentru copii din mediul rural, care au terminat 8 clase, dar care nu mai au bani sa urmeze si liceul”. Par să fie singurii care au înţeles cît de important este programul de educaţie.

Ce aş dori? Simplu: atunci cînd este vorba despre campanii care au cu adevarat drept ţintă sprijinul acordat semenilor, să fie facut cunoscut acest lucru.

Ce pot să ofer? Mediatizare intensiva, fără regim publicitar, atît pe acest blog, cît şi pe ziarul online Sentinţa.