Mi-e frică!

Mi-e frică de faptul că moţiunea de astăzi va fi un eşec. Dar mi-e la fel de frică şi de faptul că ar putea să treacă.

Să mă explic.

Dacă moţiunea -cu totul alaiul protestatar ce n-a putut fi oprit nici de vreme, nici de PDL-, pică, înseamnă să rămînă, în continuare, guvernul Boc, condus de cuplul Băsescu - Udrea. Iar urmarea ar fi Jale. Da, cu majusculă. Pentru că e greu de presupus ce ar mai putea să stăvilească tot răul pe care aceştia sînt în stare să-l facă. Şi pentru că abia acum, întărîtaţi de sila vădită pe care o inspiră românilor s-ar apuca să facă răul în esenţa lui cea mai pură.

Dacă moţiunea, dimpotrivă, trece, situaţia va fi cel puţin la fel de rea. Pe de o parte pentru că cel puţin în prima fază, ar urma ca ţara să fie guvernată de „coaliţia” PSD - PNL. O coaliţie în care primează orgoliile, o coaliţie care are la vîrf oameni tineri, avizi de tot ce poate să aducă după sine PUTEREA. Nişte oameni tineri care au apucat doar să guste, nu să se înfrupte, din toate aceste delicii, dar care abia aşteaptă să o facă. Nişte oameni tineri care nu par în stare sau nu sînt cu adevărat interesaţi să creioneze măcar în linii generale un program de guvernare în stare să rezolve măcar în parte multele şi gravele probleme cu care se confruntă societatea românească în această perioadă.

De ce cred că ar fi aşa? E de-ajuns să treci în revistă reacţiile la „votul greşit” al parlamentarilor. Nu a existat politician care să nu fi recunoscut că votul dat indiferent cărei legi este unul politic. Deci nu contează ce se întîmplă cu cei mulţi, important e să satisfacem orgoliile şi interesle noastre personale sau de partid, indiferent de care parte a baricadei ne-am afla.

Şi-atunci ce e de făcut? Cîndva spuneam că, cel puţin pentru o vreme, ar fi necesar să se introducă Legea marţială, iar ţara să fie condusă de Armată. Acum, mai ales acum, cînd Armata este condusă de Gabriel Oprea, o astfel de soluţie trebuie categoric exclusă.

Şi totuşi, cine ar trebui să conducă România?

De la presă nu poţi aştepta un răspuns. Pentru că presa zilelor noastre şi-a uitat menirea de bază; aceea de a informa şi educa publicul larg. Acum, presa se situează de partea uneia dintre tabere şi, chiar dacă pare a încerca să fie obiectivă, în fapt, „ceilalţi” au dreptul la liberă exprimare doar atîta vreme cît îşi dau cu stîngu-n dreptul, doar dacă spun lucruri de scandal ca să aducă rating sau dacă reusesc să gîdile urechile moderatorilor. În presa scrisă e şi mai rău. Oricît de „bombă” ar fi informaţiile aduse din teren de reporter (înm caz că se mai întîmplă astfel de minuni), ele nu vor fi publicate niciodată dacă nu au culoarea agreată de patron ori de conducerea editorială.

Consecinţa? Oamenii, cei mulţi, nu vor putea să decidă în cuinoştinţă de cauză de cine e mai bine să fie conduşi sau dacă există cineva care să fie macar puţin interesat şi de vieţile lor.

Iar cîtă vreme nupare să existe nici o cale prin care să afli aceste lucruri elementare, dar esenţiale, mai poţi să spui doat atît: MI-E FRICĂ!

P.S.

În timp ce zeci de mii de oameni au ales să-şi strige disperarea şi frigul şi foamea în stradă, pe o vreme vrăşmaşă, cîţiva au dat curs invitaţiei fostului dresor canin Robert Caraman, care a inaugurat - azi,la ora 11.00, în Bucureşti-, primul hotel pentru cîini şi pisici. Cîtă vreme există astfel de afaceri şi clienţi care îşi vor lăsa acolo banii, e puţin probabil că vom avea cu adevărat ochi pentru cei fără bani, lihniţi şi despuiaţi.