Unde mi-o fi fugit neuronu’?

Si-am sa-mi trag un glont in cap/ Si-am sa-mi fac o gaura… Da, stiu, sint versurile unui refren pe care nu mai stiu cine il cinta, ca tot nu le am eu cu muzica. Dar de ce mi-as trage un glont in cap? Pai, in primul rind pentru ca pot. Daca as avea pistol cu glont, evident. Apoi? Pentru ca merit. Merit si eu macar un glont pe lumea asta, nu-i asa? Dar mai ales, ca sa vad pe unde s-o fi ratacit bruma mea de creier. Ei, daca vorbim despre creier in capul meu, am atins un subiect grav si fooooarte delicat.

Ho! Nu sariti sa ma incurajati! Nu e cazul sa-mi ridicati moralul (ca morala oricum n-am - he, he, he). Pentru cei care nu au avut ocazia sa lucreze cu mine la Radio Lynx chiar sint necesare niste explicatii: din creierul meu cu certitudine lipseste total setarea pentru partea tehnica a vietii (lyncsii stiu ce vreau sa spun :D).

Ca sa intelegeti si voi, ceilalti, am sa va spun cum m-am apucat eu la inceputul anului 2008 sa spal peretii din bucatarie cu dushul si am lasat apa sa curga chiar pe nodul de retea electrica a cartierului, nod care, din motive “bine intemeiate”, era la mine in bucatarie… Nu descriu acum senzatiile tari pe care le-am trait. Dar sint convinsa ca atunci, asa ca de inceput de an, mi-am facut rost de carne din belsug nu numai de la echipa de electricieni care s-a chinuit mai mult de patru ore sa repare ce-am stricat eu in numai citeva secunde, dar si de la tot cartierul care a ramas fara curent electric. Sa va spun cum in aceeasi perioada am facut bucla de retea la internet de au stat baietii de la firma de cartier citeva ore pe stilpi pina cind au descoperit ca buba e la mine in casa dupa ce am facut scandal ca eu platesc abonament si vreau sa-mi functioneze internetul?

Ei, dragii lu’ nenicu’. Nu despre astea voiam eu sa va povestesc acum si nici macar despre faptul ca, desi am primit explicatii mai mult decit detaliate de la trafic.ro, chiar in urma cu numai citeva minute, dupa ce mi-am inscris ziarul (evident, www.sentinta.ro), nu am fost in stare sa pricep nimic si a trebuit sa-l rog pe bunul meu coleg Edmond Enache sa-mi finalizeze inscrierea? Nu-i vorba, ca Edmond a avut si el timp sa se convinga ca sint un “geniu” al tehnicii de toate felurile. Si cum la FSC Design are de unul singur treaba cam cit pentru trei- patru oameni, de ce sa nu-l incarc si eu, nu-i asa?

Dar cum ziceam, alta-i buba. Chiar o fi murit de plictiseala unicul meu neuron si de-aia ma pierd ore intregi in tot felul de “divagatii” ce tin de documentare in loc sa scriu indata ce-mi apare un subiect? Ca de aparut… slava Domnului.